Cercei fără frontiere

Dacă nu s-au oprit la terase, suporterii îşi pot face loc cu coatele în teatrul de vară, cu un ecran cît toată scena. Se intră cu bilet şi se stă fie în tribunele acoperite, fie în picioare, pe podele de […]

Dacă nu s-au oprit la terase, suporterii îşi pot face loc cu coatele în teatrul de vară, cu un ecran cît toată scena. Se intră cu bilet şi se stă fie în tribunele acoperite, fie în picioare, pe podele de lemn. O mare roşu aprins tălăzuieşte cînd se cîntă imnul Elveţiei. Petarde ţîşnesc de nicăieri şi explodează în strigăte de admiraţie, deasupra mulţimii.
Taţi de familie cu cercei, femei cu cercei, puşti cu cercei în nas şi jobene de viking, puştoaice cu cercei, blugi şi tocuri cui, cu pelerine din steagul Elveţiei. Un militar cu bască şi echipament de camuflaj trece prin mulţime. Poartă, şi el, un cercel. Un bob cu simbolul yin şi yang. Elveţia e ţară neutră, dar are armată. Serviciul militar e obligatoriu pentru bărbaţi şi facultativ pentru femei. 22 de săptămîni, cu week-end-uri libere.

Am văzut şi elveţieni ameţiţi
Uitîndu-te la cei 5.000 de oameni cu poftă de viaţă rînduiţi în faţa scenei în aer liber, îţi dai seama că e greu să obţii portretul elveţianului tipic. Nici un chip nu seamănă cu altul. Mărunţi, paşnici, cu fîşuri, hanorace sau treninguri, pulovere pe gît, cu rucsace şi genţi trase pe după gît. Parcă ar purta toţi o uniformă. La loviturile libere fac valuri întinzînd mîna înainte. La ratări, fac o grimasă şi bat cu piciorul în pămînt. Cîntă „Alex Frei la-la-la”. Comentariul meciului e în germană elveţiană, dar comentariile spectatorilor sînt în toate limbile. La fel şi inscripţiile de pe indicatoare. Ca în Turnul Babel.

„Secondos”
Amestecat în mulţime, un pakistanez mănîncă din ochi echipa Elveţiei. Mulţumit de joc, caută să zîmbească spre cineva, dar, neavînd spre cine, îşi zîmbeşte sieşi. Cu halba de plastic refolosibilă, caută o privire care să-i răspundă. Nimic. Toate pălăriile cu coarne alb-roşii sînt întoarse spre ecran ca nişte maci spre soare. Pakistanezul ridică şi el ochii spre scenă. Spre „naţionala” lui. Albanezul Bahrami. Turcul Yakin. Senderos. „Alex Frei la-la-la”.  Li se spune „secondos”. Sînt elveţienii proveniţi din familii mixte: jumătate elveţieni, jumătate turci, pakistanezi, italieni, indieni, chinezi. În Zurich, îi întîlneşti la tot pasul.