Bun venit în Babel!

Zurich e buricul Elveţiei. Cel mai deschis, mai trepidant şi mai divers oraş. Aici sînt băncile, casele celebrităţilor (Fernando Alonso şi Whitney Houston, printre alţii), aici este distracţia. Aici joacă România cu Italia. Pare un oraş trasat cu rigla şi […]

Zurich e buricul Elveţiei. Cel mai deschis, mai trepidant şi mai divers oraş. Aici sînt băncile, casele celebrităţilor (Fernando Alonso şi Whitney Houston, printre alţii), aici este distracţia. Aici joacă România cu Italia. Pare un oraş trasat cu rigla şi compasul în afara timpului. Nici o clădire nu trece de patru etaje. Nici hotelurile de cinci stele, nici sediul FIFA.

Un omagiu sobru adus ordinii. Blocuri cu acoperişuri de ţiglă, poduri şi pasaje subterane, parcări de biciclete, staţii intermodale, trotuare joase, maşini puţine şi, la ore fixe, cîte o ploaie cu picături exacte.

Exotismul merge ceas
Ritmul vieţii de aici diferă drastic de monotonia din restul oraşelor elveţiene. Cel puţin, aşa se laudă locuitorii din Zurich. Peste 700.000 la număr. Restaurante, baruri, cluburi. Chioşcuri cu băuturi exotice, Margarita, Caipirinha, Pina Colada. Toate, invadate acum de suporteri, indiferent de specific. Peste tot, deasupra uşilor, stau lipite steguleţele echipelor participante. Lămpile sînt decorate cu ghirlande verzi, cu mingi de fotbal. De departe, seamănă cu nişte alge.

Ţara fără cerşetori
Asta se vede dinăuntru. Din afară, dincolo de fanzone, Euro face valuri exact cît trebuie. Cîteva afişe care te anunţă că „der ball ist rund”, lipite pe ziduri sau pe tramvaiele silenţioase, pîlcuri de turişti cu steaguri şi pălării, buchete în formă de pantofi de sport, la florării. „Cerşetori” de bilete, cu pancarte multilingve de gît, singurii cerşetori pe care-i poţi întîlni în Ţara Cantoanelor.

Campionatul bucătarilor
Pe malul lacului Zurich, al treilea ca mărime din Elveţia, au fost instalate cîteva ecrane gigantice pentru microbişti. În jurul lor, terase improvizate, acoperite cu pînză de cort, cu televizoare montate în colţuri. Unele baruri sînt decorate cu evantaie de hîrtie. Bucătari asiatici amestecă în cazane cu orez picant. „Thai food”, adică. Mai încolo, o pizzerie în aer liber, cu clienţi înfăşuraţi în steagul Italiei. O tarabă cu „turcisme”, prosoape viu colorate, mărgele, bibelouri. Standuri cu kebap, wursti, burgeri şi pizza pe carton. În fine, ceva elveţian: terasa „La Heidi”, cu o oaie stilizată pe firmă.

Acţiunea „Berea”
Toate bucătăriile s-au calificat la Euro. Şi toate berile. Nota dominantă o dau chioşcurile gonflabile pe care scrie: „Aktion: Beer!”. Înainte de a se aşeza la meci, fanii vin să-şi umple ori să-şi reumple halbele de plastic. 4,66 euro porţia. Sînt un fel de recipient oficial al competiţiei: au sigla Euro şi desene colorate de fotbalişti. După ce se golesc, sînt predate la oricare dintre baruri, strînse, spălate şi repuse în circulaţie a doua zi. Nimic nu se pierde.