Cercetaşii cu limuzine

FRF şi-a dorit mai mult CM 2026. Caută iar juniori de aur, după ce i-a pierdut pe drum pe cei din centrele de excelenţă

Cum naţionala mare mai captează doar atenţia matematicienilor, şeful FRF ne aminteşte că obiectivul lui major sunt copiii şi juniorii. A anunţat apariţia unei competiţii pentru cei născuţi în 2004. „O competiţie de elită” şi „un filtru multiplu de selecţie”, a precizat şeful Federaţiei, citat de Mediafax. „Este o investiţie de 250.000 de euro”.

Asta înseamnă să fii pe fază. Nici n-ai ratat bine un proiect, că ai şi lansat altul. Centrele de excelenţă ale FRF tocmai au fost închise. 60 de copii au fost trimişi acasă, 60 de copii urmează să fie distribuiţi în două centre naţionale de pregătire. Aproape un milion de euro a cheltuit Federaţia până acum cu miniacademiile.

Fără sprijinul moral, dar mai ales material al autorităţior locale, costurile ar fi ajuns la un milion de euro anual. Prea mult, prea dintr-odată. Dacă organizezi câte-un turneu de un sfert de milion, din când în când, nu bate la ochi.

Implementarea traistei în băţ
Ideea unor centre unde să se adune cei mai buni dintre cei mai buni puşti fotbalişti e bună, dar n-a fost gândită până la capăt. Adică FRF nu s-a întrebat: poate fi şi organizator, şi club? Se pare că nu. Dacă putea, înscria „naţionala” mare în Liga a 2-a şi o califica fără probleme la baraj.

Copiii din centrele de excelenţă au fost aleşi după operaţiuni-monstru de scouting, desfăşurate după metoda city-break. N-a scăpat de radarul experţilor federali niciun colţişor al României. Cât pe ce să fie luat la lot şi un ursuleţ gunoier, leit Alibec când vedea ciocolată. Dar le-a scăpat. FRF n-are încă un departament pentru tranchilizare. Până a venit un specialist german, cu aparatura necesară să-l filmeze şi să-l pună pentru analiză pe site-ul Federaţiei, ursuleţul a driblat pubelele şi dus a fost.

Incidentul n-a rămas fără ecouri la vârful fotbalului. FRF a decis să le dea membrilor afiliaţi camere video, plus un pistol tranchilizator sau măcar un spray cu piper, o bâtă de baseball, ceva, în caz că le taie vreun talent natural calea.

Dacă nu-s prime, sunt premii
Pentru „Fotbal pe uliţă”, devenit „Performanţa are viitor”, căutătorii de aur ai FRF au săpat chiar şi în Toscana. Să-i salveze de la abandon profesional pe micii fotbalişti români de-acolo. E greu să baţi mingea pe imaş. Dar şi mai greu e să te iniţiezi în fotbal în Italia.

Nici tu infrastructură, nici tu cluburi, nici tu şcoli de antrenori. La arbitri, italienii stau mai onorabil, dar cine vrea să se facă arbitru de mic, în afară de cei ai căror părinţi lucrează în domeniu?

Până la urmă, asiduitatea şi Google Maps au dat roade. Cercetaşii federali au adunat 11 copii. Printre ei, un puşti din Castellon. Trăieşte la doi paşi de Madrid, dar ce fotbal poate vedea el acolo, în capitala Spaniei? Noroc cu FRF, l-a luat la un antrenament pe stadionul Barcelonei.

În excursia oferită de sponsori, cei 11 copii au fost însoţiţi de 8 federali. Un semn al grijii părinteşti faţă de fotbalul românesc. La următoarele deplasări, proporţia se va ameliora, fiecare copil va beneficia de propriul lui staff din FRF.

Solariul de salarii
„Avem nevoie de investiţii considerabile în copii şi juniori, pe care noi, ca federaţie, ne vom lupta cu orice preţ ca să le avem”, a declarat Răzvan Burleanu, ca răspuns la întrebările despre CM 2018. Fără discuţie, FRF cheltuie deja în numele fotbalului juvenil. Nu-i mai trebuie decât o viziune unitară, un plan coerent şi, pe cât posibil, o bază legală.

„Culegem ceea ce nu s-a cultivat”. Salată de hârtie şi ceva diurne altoite.”Când ai cluburi de Liga 1 care nu şi-au dezvoltat academii, considerăm că e de datoria noastră să intervenim”, susţine Răzvan Burleanu.

Intervenţiile astea arată cam aşa: Geolgău, cu limuzina de serviciu, pe drumuri de judeţ. Vede un Niculae Moromete alergând după o Bisisică. „Ei, dacă-l aveam cu Polonia… Băiatul, nu ştiu, dar oaia sigur îl ţinea în şah pe Leva!”.