Minunile prea studiosului ”Genunche”

Ministrul Educaţiei a descoperit problema sportului românesc şi a României, în general: levitaţia

Se spune că, la a doua venire a lui „Genunche” la Ministerul Educaţiei, un perete din Blocnotes, ansamblu de locuinţe pentru tineri, amenajat de Primăria Capitalei, a început să plângă. Dovezile au fost însă şterse rapid, de teama igrasiei.

Educaţie tristă, plină de umor involuntar
Genunche, pe numele său de mirean Liviu Pop, a trecut la fapte de cum a fost numit la MEN. A început să prorocească despre manualul de sport pentru clasa a V-a. „La orice disciplină e nevoie de un manual”, a grăit ministrul. „Ce diferenţă este între sport şi muzică?”. Întrebarea asta a lăsat-o în aer, să se mire fariseii din universităţi.

Spirit pozitivist, „Daţi-mi pilonul doi şi voi răsturna balanţa bugetară”, premierul Mihai Tudose a ezitat să-l canonizeze din prima pe „Genunche”. L-a lăsat să martirizeze pe şleau limba română în şedinţele de guvern. Dacă-l canoniza, ce rezolva? Tot trebuia numit alt ministru, dintre variantele rămase: „Oche” sau „Riniche”.

Aşa că Liviu Pop a fost doar pus sub observaţie. „Sunt convins că a fost o glumă”, a comentat Tudose. Printre rânduri, „Genunche” i-a răspuns că el nu numai că nu-şi face chip cioplit din gramatică, dar nici nu este închinător la idoli formali şi nu are alt Dumnezeu decât cel din partid. „Treaba noastră e să respectăm legea, nu să oprim o licitaţie”. Chiar aşa, de ce s-o oprim, când putem exorciza concurenţa, citind rugăciuni din caietul de sarcini?

Apoi ministrul Educaţiei şi-a continuat lucrarea şi a binecuvântat trei versiuni ale manualului de sport. Premierul s-a luat cu alte minunăţii. Ordonanţele care învie şi ziua, în amiaza mare. Cu transformarea programului de guvernare în apă de ploaie, înmulţirea peştilor şi a pâinilor speciale. Rutină. Grafic.

Cu talpa pe reformă călcând
În timpul ăsta, la o imprimerie din judeţul Cluj, se tipărea manualul de sport, scrie Ziare.com. O parte din el pare plagiată dintr-un discurs al lui Nostradamus la ONU. De pildă: „Învaţă să corectezi atitudinile cifotice, lordotice şi scoliotice, instalate la nivelul coloanei vertebrale”. O interpretare posibilă ar fi că sfârşitul lumii va fi aproape când copiii de 11 ani vor pricepe ce au vrut să spună autorii cu fraza de mai sus.

Există însă şi revelaţii originale în catehismul sportiv al lui „Genunche”. Cea mai utilă, adevărată mostră de platfus intelectual, e legată de mers: „În timpul mersului, vei păstra contactul (sprijinul) permanent al unui picior cu solul”. Iată unde se află sursa retardului nostru faţă de UE şi a pierderii contactului cu podiumul în sport: levităm, în aerul plin de plopi şi coduri. E drept, avem o scuză, starea proastă a drumurilor. Dacă se poate chema scuză faptul că alegem mereu calea uşoară.

În manualul de sport pentru clasa a VI-a, probabil, Liviu Pop ne va dezvălui că mingea trebuie să se rotească numai de la dreapta la stânga. Nu şi invers, cum eronat cred fotbaliştii noştri. Despre alergat, se va studia la liceu, iar la mersul pe burtă se dă examen numai când ajungi la putere.

Festivalul semnelor şi prevestirilor
Premierul Tudose e pus, din nou, în faţa miracolului împlinit: ministrul care-i face pe copiii de gimnaziu să meargă. O realizare mai răsunătoare decât cea a primarului Firea, care a făcut iarba de pe Arena Naţională să crească în sus. Sau cea a ministrului Apărării, care, de când e şef la Cantacuzino, persecută microbii cu puşca.

Odată cu perlele pe bani publici ale MEN, numite manuale, se înmulţesc, iată, semnele că aleşii vor să-şi respecte ştaiful de aleşi. Manualul de sport se adresează nu atât elevilor, cât prim-miniştrilor care nu cred, până nu văd tipărit, cine-i jupânul din umbră, care-ţi leagă şireturile la vestiare. În ceea ce-i priveşte pe contribuabili, în bezna oţărâtă a operei lui „Genunche”, se întrevede luminiţa de la capătul ambuteiajului. Am scăpa definitiv şi irevocabil de aglomeraţia în trafic, dacă ducem mersul la perfecţiune şi păstrăm contactul permanent al ambelor picioare cu solul.