Tabu

„Dacă mă împac cu voi, îmi merge rău”, a explicat selecţionerul în interviul acordat lui Ovidiu Ioaniţoaia. Nici n-a vorbit bine, că a şi rămas fără un jucător. Şi nu l-a pierdut oricum pe Ovidiu Petre, ci după ce acesta […]

„Dacă mă împac cu voi, îmi merge rău”, a explicat selecţionerul în interviul acordat lui Ovidiu Ioaniţoaia. Nici n-a vorbit bine, că a şi rămas fără un jucător. Şi nu l-a pierdut oricum pe Ovidiu Petre, ci după ce acesta s-a împiedicat de un jurnalist. Are dreptate Piţurcă să ţină presa la distanţă, nu?. La cel mai mic gest de deschidere, uite, păţeşte ceva.

Da, are motivele lui să se ferească de camere şi microfoane, de parcă ar fi amulete şi totemuri. Numai că motivele astea nu ţin de timpurile noastre, ci de gîndirea mitică, aşa cum o descriu antropologii la triburile primitive. Selecţionerul n-are doar superstiţii, are tabuuri. Relaţia cu presa este unul dintre ele.

Treptat, instituţiile din România descoperă că e important să comunici. Că mass-media nu reprezintă un duşman, ci un partener. La care poţi să apelezi în lupta cu inundaţiile, cu poluarea, cu infractorii. Cu notiţele adversarilor.

Da, numai că Piţurcă are motivele lui să se închidă. Nu vede în media a patra putere în stat, ci o putere supranaturală cel puţin. O zeitate cu care e mai bine să n-ai de-a face. Trebuie s-o ţii prin orice mijloace la distanţă. Nici măcar să nu-i pronunţi numele.

Teroarea asta sacră era foarte răspîndită într-o anumită eră a umanităţii. Şi se referea la zeii buni şi la zeii răi, deopotrivă. Şi la Dumnezeu, şi la Diavol. Acum, mai bine să nu ne imaginăm în ce rol îi distribuie Piţurcă pe jurnalişti. E clar că nu sîntem sfinţişori, prin urmare…