Marfă

„Îl dau pe Rada şi-n rate”, a anunţat patronul Stelei. Vestea ar trebui să-l bucure pe jucătorul de 26 de ani. Nu-l dă de pomană, cum au păţit-o alţii. Nici nu pune Becali suta de mii de la el, să-l […]

„Îl dau pe Rada şi-n rate”, a anunţat patronul Stelei. Vestea ar trebui să-l bucure pe jucătorul de 26 de ani. Nu-l dă de pomană, cum au păţit-o alţii. Nici nu pune Becali suta de mii de la el, să-l vadă plecat, cum a procedat în cazul lui Carlos.

Nu spune că e „bolnav psihic, nebunul nebunilor”, cum a spus despre Andrey. Sau că „atrage energii malefice” din emisiuni de divertisment, ca Bănel. Nu-l face „sălbatic”, „oligofren”, „caracter murdar” şi „escroc internaţional”, cum l-a numit pe Hagi. Nu, îl vinde în rate. Putea să-l trimită în Liga a III-a, ca pe sărmanul Bunică. Putea să-l nenorocească. Dar nu, îl trimite la Poli.
În rate. Care-i problema? Să zică mersi că n-a fost scos la poarta clubului, cu etichetă de gît. Fundaş 2X2, 7 ani vechime în Liga 1, înălţime 1,90 metri, nşpe mii de km la bord, stare bună de funcţionare, muncitor, multiple îmbunătăţiri.

Nu l-a scos în drum, nu l-a îmbrîncit la echipa a doua. Îi caută cumpărător. Asta-i condiţia fotbalistului la Steaua în era Becali. De ce se miră? „Pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic!”, a comentat Rada. Ei, asta-i acum, mai face şi mofturi. Păi, unde a văzut el negustor să întrebe marfa dacă vrea să fie vîndută? Mai ales cînd îl caută mascaţii prin tîrg!

„Jucătorii sînt ca oile: pe alea mai bătrîne le tai, şchioapele le vînd şi cumpăr mioriţe, care dau lapte”
Gigi Becali (decembrie 2007)