Suporterul, studiu de ceafă

Şeful FRF crede că vina pentru audienţele scăzute din Liga 1 o poartă publicul, care se plictiseşte repede. Vrea mereu alte regulamente, alte sisteme

„S-a ajuns la concluzia că profilul suporterului român este cel care susţine echipa la victorie”. Iată motivul pentru care şeful FRF insistă să se revină la 16 echipe în Liga 1, din sezonul 2019-2020. Să se schimbe regulamentul, astfel încât toată lumea să se bată la titlu sau la diplomă de participare.
Portretul-robot al suporterului reprezintă probabil un ecou din colaboarea Federaţiei cu IRES. Răzvan Burleanu a prelungit în 2015 contractul cu institutul de sondare, cu scopul declarat de a afla „ce-şi doresc şi ce îi nemulţumeşte pe fani”. „Pentru ca apoi să putem veni în întâmpinare cu proiecte adaptate lor”, explica şeful FRF.

Sporirea cantităţii de echipe ar trebui să asigure „atractivitatea şi vizibilitatea fotbalului românesc”. N-ar fi singura măsură, fireşte. Ar contribui şi cei cinci bodyguarzi care-l flanchează pe Răzvan Burleanu prin tribune. Formează o mică galerie, ar trebui să aibă sectorul lor.

Rating la Primărie
„Ne-am uitat pe audienţe şi pe numărul de spectatori şi am văzut că la jocurile din play-off interesul a fost foarte mare, iar în play-out spre 0”, a adăugat Burleanu, citat de „Libertatea”. Scăderea audienţei Ligii 1 e un fapt. Dar vina nu o poartă, cum sugerează preşedintele Federaţiei, fanul de ocazie, care stă alături de echipă numai la bine.

În primul rând, publicul de fotbal n-a avut când să se familiarizeze cu noul sistem competiţional. În al doilea rând, mai multe echipe cu tradiţie au coborât în ligile inferioare. Iar suporterii le-au urmat, nu s-au încolonat, conform previziunilor federale, după autocarul nou-promovatelor. O recunoaşte şi Burleanu, indirect: „Să facem tot ce e posibil pentru a susţine revenirea în fotbalul de elită a acestor branduri uriaşe!”.

În al treilea rând, echipele care au urcat pe prima scenă în locul „brandurilor uriaşe” nu au cum să strângă, fizic, mai mulţi spectatori de atât. Chiajna, de exemplu, are 8.000 de locuitori. În al patrulea rând, dragostea pentru culori nu se alocă din pixul primarului.

Play-out albanez
Prin 2011, un sondaj IRES, comandat de FRF, arăta că românii s-au distanţat de fotbal din cauza scandalurilor de corupţie. Reputaţia campionatului nostru a rămas „nereperată”. Între timp, s-a lipit de firmă şi haosul din regulamente. Un alt studiu IRES, realizat în preajma Euro 2016, arăta că jumătate dintre români nu ştiau cine e căpitanul „naţionalei”. Iar 70 la sută nu ştiau cine e selecţioner. Dacă băteam Albania, cu siguranţă că aceste informaţii ar fi devenit de interes public.
Şeful FRF se îngrijorează de audienţele din Liga 1 şi sugerează că spectatorii trebuie păcăliţi printr-o reformă de formă. „Federaţia a chemat o firmă din Olanda, care să ne facă nouă campionatul”, a rezumat situaţia preşedintele LPF, citat de DolceSport.ro. Amestecul asiduu al Federaţiei în treburile interne ale Ligii e deja rutină scrâşnită.

Amatorism de firmă
Ceea ce nu observă FRF, tocmai pentru că se află sub nasul ei, e audienţa „naţionalei”. La primul meci cu Polonia, din noiembrie, s-au înregistrat 2,5 milioane de telespectatori. La al doilea, din iunie, 1,4 milioane. Iată peste un milion şi ceva de subiecţi cărora Burleanu poate să le studieze, pe îndelete, şi ceafa, nu doar profilul.

Scăderea asta nu stârneşte întrebări la FRF. E clar, suporterii au mimat ataşamentul până la 0-0. După care s-au orientat spre alte echipe, alte cetăţenii. Federaţia n-are nicio răspundere pentru demagnetizarea publicului. Ea doar a ales staff-ul tehnic, a gestionat relaţia cu jucătorii şi cu bonusul de la UEFA, a fluidizat accesul excursioniştilor din AJF-uri la meciuri. Restul e subţirea moştenire, valoric vorbind. FRF are pe mână un „brand uriaş”, cea mai populară echipă de fotbal din România, şi nu găseşte soluţii s-o „dinamizeze”. Se mobilizează numai la scară mare. Ar şti imediat ce trebuie făcut dacă s-ar ocupa de 16 echipe, 16 branduri deodată.