„Trecut-au anii” peste noi degeaba

Pentru că are destui de-alde Eminescu, pe bancnote de 500 lei, Primăria Botoşani investeşte cu sârg în fotbal, nu în spitale, şcoli sau teatre

Ştiţi momentele alea când îţi vine să-ţi meriţi soarta, ca popor. Împărţirea banilor la Primăria Botoşani e unul dintre ele.

La începutul lunii, sus-pomenita instituţie a organizat concurs de proiecte cu finanţări nerambursabile, scria botosaninews.ro. 1,1 milioane de lei pentru sport, 300.000 de lei pentru cultură, social, educaţie civică, protecţia mediului ş.a.m.d.. Asociaţia FC Botoşani a solicitat peste un milion de lei. „Sarcina comisiei de evaluare a dosarelor este destul de grea şi ingrată”, a spus edilul Cătălin Flutur. „Îi voi ruga pe membrii comisiei să analizeze foarte bine eligibilităţile şi ceea ce este important pentru Botoşani”. Şi, desigur, ceea ce nu este chiar atât de important.

După o săptămână, „eligibilităţile” au fost votate. FC Botoşani a primit 835.000 de lei, notează publicaţia citată. Mai puţin decât ceruse, dar de peste zece ori mai mult decât au primit toate proiectele culturale la un loc. De două ori mai mult decât costă bugetul local modernizarea spitalelor, 410.000 lei. „Modernizarea şcolilor şi grădiniţelor” consumă 528.000 lei, „asigurările şi asistenţă socială”, 95.000 de lei.

Anul ăsta, oraşul plăteşte şi 1,3 milioane de lei pentru „instalaţie de nocturnă şi instalaţie de încălzire gazon”. Şefii de la FC Botoşani n-au motive să se simtă neglijaţi. Sigur, se putea mai mult. Să nu mai fie aruncaţi bani pe restaurarea Teatrului „Mihai Eminescu”, 831.000 de lei. Că doar nu încape în el lume ca pe stadion.

Luceferii judeţului
Din spirit de prevedere, clubul din Liga 1 nu e abonat doar la banii municipiului. Are alocaţie şi de la Consiliul Judeţean. Restul bugetului de 3,3 milioane de euro e acoperit din drepturi TV, bilete şi împrumuturi private.

Cei 835.000 de lei de la Primărie se ascund ca Greta Garbo de ochii iscoditori în contul unei asociaţii controlate de „cumulardul” Valeriu Iftime. La început, a fost SC-ul, care a acumulat datorii. Un milion de euro către ANAF. Fiscul n-a apucat să pună sechestru. SC-ul a intrat în insolvenţă, iar în 2009, apărea această asociaţie susţinută din buzunarul contribuabililor. După ce păcăleşti statul, pasul următor e să-l taxezi pentru asta.

Părinte spiritual şi creditor material al clubului, Iftime e unul dintre cei mai bogaţi 500 de români, în topul Forbes. Pune contoare de apă caldă şi rece. Prin grupul de firme Elsaco, are numeroase afaceri cu statul, inclusiv cu Primăria şi CL Botoşani.

Performanţa nepereche
Acum doi ani, pe lângă bani, aleşii locali le-au dat celor de la FC Botoşani şi titluri de „Cetăţeni de Onoare”, pentru locul în cupele europene, „performanţă sportivă de neegalat pentru municipiu”.
Acum 130 de ani, grav bolnav, Eminescu se adăpostea la Botoşani, în casa surorii sale. Câţiva cetăţeni au cerut Consiliului Judeţean să-i acorde oaspetelui, „product din sângele acestor locuri”, un ajutor bănesc. Episodul e relatat de George Călinescu, în biografia poetului.

După două săptămâni, pe 14 iunie 1887, Consiliul a dezbătut petiţia. Sarcină „grea şi ingrată”, vorba lui primarului Flutur. Un consilier a observat că Eminescu „e prea mare pentru judeţ, căci el a servit ţara”. Dacă i se dă ajutor, „s-ar crea un precedent”. Alt consilier a spus da, să i se dea, dar „nu o dată cât îi trebuie, ci după mijloacele bugetare”. Consilierii au convenit „să nu se precipiteze, să lase pe toamnă”. Dar prefectul de atunci a lansat nemuritorul raţionament: Eminescu „e o idealitate în carne şi ciolane, deci trebuie să mănânce”.

Mişcaţi de argument, consilierii au aprobat un ajutor de 120 lei lunar pentru Eminescu, pe nouă luni, 1.080 lei în total. Pe atunci, 120 de lei era un salariu de mic funcţionar. O pâine costa 50 de bani.
CJ Botoşani a dispus plata efectivă a ajutorului abia în ianuarie 1889. Şi nu toată suma, doar 1.000 de lei, restul fiind tăiat pe motiv că „poetul primise între timp pensie de la stat”. Nu mai reprezenta o „eligibilitate”.