Avere

După declaraţiile de avere, arbitrii vor fi îndemnaţi să dea şi declaraţii de sărăcie. Primul, Colţescu. „N-am nimic de ascuns”, le-a spus el reporterilor Gazetei. Tocmai asta e problema. Gafa lui e că şi-a prezentat necazurile financiare cu delicii. S-a […]

După declaraţiile de avere, arbitrii vor fi îndemnaţi să dea şi declaraţii de sărăcie. Primul, Colţescu. „N-am nimic de ascuns”, le-a spus el reporterilor Gazetei. Tocmai asta e problema. Gafa lui e că şi-a prezentat necazurile financiare cu delicii. S-a autovictimizat. Nu e tocmai atitudinea potrivită în lumea de duri arţăgoşi din fotbalul românesc.

Nimeni nu-i învaţă pe arbitri cum să-şi protejeze imaginea. Sînt băieţi mari şi fac şi ei ce-i taie capul. Au relaţiile lor în fotbal, au rate, calorifere, familii de întreţinut şi psihologi de plătit.

Şi, cînd peste ei dă buzna un Borcea, negru de supărare, toate astea, caloriferele, ratele, carnetul de şomer, merţanul, apartamentul de 50 metri pătraţi pot şi sînt folosite împotriva lor.

Acum, n-o fi Colţescu un Oliver Twist al abitrajului. Dar nici Borcea nu e vreun Lorenzo de Medici. Nici vorbă. E unul dintre ciocoii noi care confundă camăta cu mecenatul. Şi care nu mai au nimic de pierdut la capitolul reputaţie. Aşa că îşi permit să iasă la atac. Conform unui raţionament greu de combătut: arbitrii bogaţi sînt vînduţi, cei săraci sînt de vînzare. Sau nu?

„Băi, ţie nu ţi-e ruşine să dai penalty-ul ăla?”. Directorul lui Dinamo nu se mai ruşinează demult să pună astfel de întrebări. La rîndul lor, cei de la CCA şi FRF îl vor întreba probabil pe Colţescu: „Băi, ţie nu ţi-e oarecum jenă să fii atît de sărac?”.