Munca ia titlul

În timp ce Alibec dormea pe pian, Dinamo îl căra departe de locul 1

Degeaba au aruncat ultraşii cu role de hârtie, n-a fost un meci care să-ţi permită să mergi la baie. Stăteai să vezi ce se mai întâmplă pe teren, ce mai cade din tribune, bani munciţi, nicovale-cadou. Fotbalul s-a desfăşurat aprig şi ritmat, în ciuda tirului de obiecte pierdute pentru cauză.

N-a fost ziua vedetelor, a fost ziua muncii de echipă. Hărnicia plenară şi verigile proletare au făcut diferenţa. O greşeală a defensivei FCSB i-a dat prilejul lui Dinamo să se desprindă, prin penaltyul executat de Hanca. Roş-albaştrii au reacţionat abia după pauză. În plină tornadă de celuloză, au egalat, aproape involuntar, prin Pleaşcă.

Alibec, renăscut talent, ajuns capriciu, a ieşit la rampă cât să trimită în braţe la portar. La scor egal, jocul s-a mutat pâş, pâş, la centru, acolo unde ajung mai greu proiectilele. Câteva sprinturi ale lui Dan Nistor stau dovadă că Dinamo a sperat până la sfârşit. Bateriile se epuizaseră, la fel şi hârtiile. Asta-i povestea derby-urilor de azi. Abia dacă mai ţin o repriză. Pe final, echipa lui Reghecampf a atacat în valuri legănate careul lui Penedo. Plecase deja cu gândul la petrecerea câmpenească de după titlu.

Şi-atunci, cărându-şi grăuntele de aer, ca furnica, Dinamo a mai smuls un penalty. Iar Hanca a trântit FCSB de pe lauri la munca de jos, din iarbă.