Elită

„Întîlnim o echipă de judeţ!”. Nu, n-a spus-o Napoleon înaintea bătăliei de la Austerlitz, ci Vasile Turcu, înaintea meciului cu Urziceni. Şi alea cu „N-aveţi puncte? Daţi-le caşcaval!” sau „În raniţa fiecărui şef de club se află tablele unui Comandant” […]

„Întîlnim o echipă de judeţ!”. Nu, n-a spus-o Napoleon înaintea bătăliei de la Austerlitz, ci Vasile Turcu, înaintea meciului cu Urziceni. Şi alea cu „N-aveţi puncte? Daţi-le caşcaval!” sau „În raniţa fiecărui şef de club se află tablele unui Comandant” tot el le-a spus. E bine. Foarte bine. Poate că acţionarii lui Dinamo nu sînt preocupaţi de viitorul echipei. Dar măcar sînt preocupaţi de viitorul elitei.

Au reuşit să aducă în tribune la fel de mulţi spectatori cîţi membri are Academia. E doar începutul. Urmează ca Turcu să vină cu o operă solidă. „Idei, blocaje, ambuteiaje”, „Prolegomene la bugetul statului” sau „Minima Grammatica”. Deocamdată, a venit cu un sistem filosofico-administrativ. A împărţit campionatul în echipe de cartier, de sector, de muncipiu, de comună. O idee absolut revoluţionară. Care se bazează, fireşte, pe ipoteza îndrăzneaţă că subiectul nu se acordă neam cu predicatul.

Turcu e omul cu teoria. Lui nu trebuie să i se ceară soluţii practice. El e o muză de departament, un gînditor de grădină, un investitor de minister şi un strateg de alee. Cu atît mai bine că nu vine lumea la stadion. Are linişte să-şi lucreze operele. Să-şi testeze teoriile.

Pînă una, alta, la Dinamo nu se confirmă decît enunţurile lui Cornel Dinu. Care scria, într-o revistă culturală, următoarele vorbe profetice: „În general, prostia şi răutatea se completează şi se exprimă împreună. Practic, şi în această privinţă, atmosfera din fotbal nu face excepţie. Le întîlneşti la tot pasul”.