Jocuri de noroc şi de smochine

Din sponsorizarea de la casa de pariuri, FRF ar trebui să-i dea un procent lui Şumudică. Dacă nu-l pedepsea pe el, nu aveam un fotbal credibil

După ce a descoperit că pariorii din Liga 1 erau trei, adică Şumudică şi umbra lui, FRF a constatat că fotbalul nostru are o imagine suficient de respectabilă. Îşi permite apropierea de ghişeele pichetate de prieteni ai fotbaliştilor.

Burleanu şi exploatatorii
Prin urmare, întrucât banii scuză mijloacele, FRF a accceptat să fie sponsorizată de o firmă de pariuri. Imediat după ce a fost ales în fruntea Federaţiei, Răzvan Burleanu a anunţat că va pune la punct industria de pariuri: „Trebuie reglementată! Numele echipelor noastre sunt folosite fără niciun beneficiu”. A promis că va propune o lege, să dijmuiască firmele care exploatează gratis brandurile din fotbalul românesc.

În toamna lui 2014, conducerea Federaţiei le-a cerut direct, de la obraz, patronilor din industria de pariuri o parte din câştiguri. „Aceştia au refuzat în unanimitate”, a povestit un membru al CEx, la un post de radio. Atunci şeful FRF „a luat legătura cu o casă de avocatură”, să vadă dacă poate scoate fotbalul românesc din repertoriul pariorilor. Să nu mai existe niciun fel de suspiciuni, explicau federalii.
Cât despre blaturile la pariuri, Burleanu declara că are situaţia şi butonul roşu sub control. „Vor exploda nişte bombe!”, spunea prin decembrie 2014. După mai bine de un an, o petardă a pocnit predictibil lângă antrenorul Astrei. Nişte artificii de campanie electorală au sfârâit în Buzăul „vicelui” FRF. Atât.

Pariul cu vagul legislativ
Între timp, Federaţia a trecut la alte metode de a smântâni oalele industriei: sponsorizarea. Contractul e legal, conform cu legile româneşti. Sau, mai degrabă, conform cu vagul din textul legii. Sponsorizarea de la firmele de pariuri e legiferată diferit, de la ţară la ţară şi de la federaţie la federaţie. Polonia şi statele baltice interzic orice fel de reclamă la jocuri de noroc. Franţa şi Germania interzic sponsorizarea sportului de către firmele de pariuri. Alte state permit publicitatea la pariuri în sport, dar cu restricţii: să nu apară logo-ul pe tricourile oficiale pentru copii. Altele, ca Irlanda şi Luxemburg, nu precizează nimic despre astfel de cazuri.

Loteria comisioanelor
La noi, Legea sportului, 69/2000, prevede că 5 la sută din încasările organizatorilor de pronosticuri şi pariuri sportive autorizaţi merg la MTS şi de acolo la federaţii. FRF a avut un proces cu Loteria Română, la finalul căruia, în 2010, a încasat sumele restante cuvenite conform acestei legi.
Suma totală era de aproximativ 5 milioane de euro. Mircea Sandu şi vestitul CEx au dat cu pixul pe reguli şi şi-au adjudecat comisioane, „băbeşte, câte o smochină”, din potul cel mare, conform RiseProject.ro. Motiv pentru care Răzvan Burleanu i-a făcut plângere penală fostului şef FRF. În fine, Legea sportului e în vigoare, neschimbată. Aşadar, Federaţia încasează în continuare procente din industria de pariuri. Şi are şi sponsor din industrie. Ia bani de două ori, ca să fie clar, să nu existe suspiciuni. Iar articolul despre comisioanele federalilor funcţionează.

Delicateţea altora
Federaţia Italiană de Fotbal a stârnit indignare când a încheiat un contract cu o firmă de pariuri, în toamna anului trecut. Il Calcio tocmai trecuse printr-un scandal de meciuri trucate la pariuri. Momentul era delicat. Federaţia Internaţională de Tenis a renunţat la contractul ei cu firma de pariuri după scandalul blaturilor din turneul de la Melbourne. Tot în urma unor scandaluri, Federaţia Internaţională de Schi a interzis sponsorizarea din partea firmelor de pariuri, în 2013. La noi, FRF a considerat că fotbalul românesc s-a ridicat deasupra suspiciunilor şi levitează durabil în stratul de ozon.
Putem paria liniştiţi că FRF n-o să mai bată toba inchiziţiei. Şi, din curtoazie pentru sponsor, n-o să mai cadă bombe. „Campania pentru integritate se întăreşte”, anunţă comunicatul oficial al Federaţiei. Se vede, e cremene.