Insulte date prin zăhărel

Primăria le-a promis craiovenilor un stadion ca un OZN, cu termen de execuţie SF

14 luni şi jumătate, atât era termenul de execuţie asumat de constructori pentru noul stadion din Craiova. „După cum ne-am obişnuit în România, lucrările efective durează mai puţin decât documentaţia premergătoare”, anunţa edilul Olguţa Vasilescu, pe 7 septembrie 2015, când a tăiat panglica şantierului. De atunci au trecut 18 luni.

Ne pleacă zidarii din ţară!
După cum ne-am obişnuit în România, termenele de execuţie sunt nişte formalităţi dispensabile. Inaugurarea arenei din Bănie a fost mutată din iulie 2016 în noiembrie 2016. Constructorii au invocat iarna grea. Apoi, din noiembrie 2016, termenul s-a lungit până în februarie 2017,  „din cauza unor infiltraţii de apă constatate în zona peluzei şi a tribunei a doua”, menţiona CNI, citată de presa locală.

Acum a fost reactivat un al treilea motiv: lipsa mânii de lucru. „În iunie, iulie şi august, antreprenorul principal a vrut să angajeze 180 de muncitori şi a găsit vreo 3”, a explicat un oficial al CSU.

Constructorii, Con-A din Sibiu şi ACI din Cluj, au lansat teza crizei de muncitori încă din vară. „E un paradox, şomerii nu vor să lucreze”, declara un şef din CON-A. Paradoxul e altul: că salariile din construcţii sunt de trei ori mai mici în România decât în Occident. Şi totuşi preţul de construcţie e la fel de mare, chiar mai mare.

Gemenii infrastructurii
Teza cu şomerul care refuză posmagii avea un sâmbure plauzibil înainte de intrarea în UE. Acum sună doar a scuză cu guler alb. Con-A şi ACI au pierdut din vedere cam multe variabile, când au socotit termenul de execuţie: anotimpurile, piaţa muncii, pânza freatică. Greşeli de începător, s-ar spune.

Dar nu, Con-A şi ACI sunt veterane. De pildă, au construit împreună Cluj Arena. Apoi s-au luptat pentru construcţia Polivalentei din Cluj. Acolo, costul de execuţie a fost mărul discordiei. Ofertanţii au avansat, în schimb, acelaşi termen de execuţie: 36 de luni. Pentru stadionul din Craiova, s-a prezentat un singur ofertant, cu un singur preţ, în jur de 50 de milioane de euro, şi cu un singur termen.

La Târgu Jiu, termenul infinitului
Con-A şi ACI construiesc şi stadionul din Târgu Jiu. La preţul de 20 de milioane de euro, arena trebuia să fie gata în 18 luni. Lucrările au început cu 3 luni de pauză, „o uşoară întârziere datorată cadastrării”, a explicat un oficial al Primăriei Târgu Jiu.

Nu trebuie să fii specialist să-ţi dai seama că 18 luni sau 14 luni şi jumătate pentru un stadion miros de la o poştă a optimism. În condiţii de concurenţă, aceleaşi firme au estimat că fac în 36 de luni o sală polivalentă.

În alte părţi, unde seriozitatea în afaceri se aplică şi afacerilor cu statul, Con-A şi ACI n-ar fi primit contractele pentru cele două stadioane. Dar demagogia are şi ea urgenţele ei. Nu mai vorbim de urgenţa distribuirii bugetului CNI în teritoriu. În alte părţi, întârzierile din neglijenţa constructorului s-ar lăsa cu amenzi. La noi, se lasă cu frecţii de PR şi temenele.

Poanta lui Ponta
Semnarea contractelor s-a făcut în cadru festiv spre delirant, în viteză. Liviu Dragnea tocmai demisionase de la Ministerul Dezvoltării, după condamnarea penală. Iar fostul premier Ponta avea o replică, dar n-avea ocazia s-o lanseze: „În România, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”. „Fapta bună” fiind că Dragnea „s-a implicat foarte mult” în cele două proiecte, cot la cot cu baronii locali de Munchausen.

Olguţa Vasilescu, între timp numită ministru, promite: „Stadionul e gata în două luni. Sper ca echipa să se bată la titlu”. Acum vor pretexta şi jucătorii, şi constructorii că i-a deocheat.

„Termenele nerealiste asumate public arată o lipsă de respect faţă de cetăţeni. O insultă la adresa inteligenţei lor”, susţinea, într-o scrisoare deschisă, Asociaţia Pro Infrastructură. Până la urmă, despre asta este vorba. Autorităţile şi, cu voia lor, companiile nu-şi bat joc doar de banii oamenilor. Îşi bat joc de oameni.