Minune

„Gata! M-am săturat! Ajunge!”, a răbufnit Gheorghe Constantin. Va demisiona la finalul campionatului. Atunci, vom avea în sfîrşit dovada că CCA are un şef. Dacă pleacă, înseamnă că a şi venit. Înseamnă că a deţinut funcţia respectivă. Nu e o […]

„Gata! M-am săturat! Ajunge!”, a răbufnit Gheorghe Constantin. Va demisiona la finalul campionatului. Atunci, vom avea în sfîrşit dovada că CCA are un şef. Dacă pleacă, înseamnă că a şi venit. Înseamnă că a deţinut funcţia respectivă. Nu e o legendă inventată de FRF. Fiţi pe fază! Constantin îşi va face în sfîrşit simţită prezenţa în fotbalul nostru. Chiar şi pentru un scurt moment. Nu-l rataţi!

E bine că a dat sfoară în ţară. N-a sesizat nimeni că el conduce arbitrii şi exista riscul ca nici demisia lui să nu fie sesizată. De peste doi ani, de cînd e şef la CCA, o singură dată n-a trecut neobservat. Cînd căra nişte sacoşe, după un meci din liga a doua. În rest, a reuşit să nu se vadă, să nu se audă, să nu clipească şi să nu sughiţe cînd se simţea „efectiv, vînat”.

Acum s-a săturat să n-aibă formă şi volum proprii, aşa cum se plictisesc fantomele să mute lucruri dintr-o parte în alta şi faulturi din careu în afara lui. Acum vrea să fie văzut. Eventual, rugat să rămînă. „Nimeni şi nimic nu mă va mai putea întoarce, poate doar o minune, dar nu cred”. O minune? Adică? Să fie implorat în genunchi de şefii de cluburi? Să plîngă arbitrii după el? Să rîdă Sandu Tudor? Se face. Numai să le reamintească din moment în moment că pleacă. Altfel uită şi se iau cu altele.