Neţoiu e cu noi!

Comandantul se întoarce la Dinamo. Asta e o ştire pentru cei care-au crezut că a plecat vreodată de-acolo. De fapt, n-a fost decît o altă misiune sub acoperire.

Cum s-a retras Neţoiu din gros-plan, cum a început echipei să-i meargă […]

Comandantul se întoarce la Dinamo. Asta e o ştire pentru cei care-au crezut că a plecat vreodată de-acolo. De fapt, n-a fost decît o altă misiune sub acoperire.

Cum s-a retras Neţoiu din gros-plan, cum a început echipei să-i meargă bine. Poate e doar coincidenţă, dar chiar aşa s-a întîmplat. Titularizările nu s-au mai făcut la ordin, „petardele” n-au mai explodat pe teren cînd ţi-era lumea mai dragă, iar antrenorii n-au mai defilat resemnaţi prin faţa băncii tehnice. Coincidenţă sau consecinţă, absenţa lui Neţoiu a însemnat linişte şi rezultate.

Atracţia faţă de Dinamo e puternică, mai ales cînd ai purtat trese. Şi nostalgia şefilor lui Dinamo după Neţoiu e şi mai mare. O nostalgie de prost-gust, dar durabilă. Comandantul nu e sigur dacă se întoarce sau nu. Însă Badea, Borcea şi ceilalţi tovarăşi de năzdrăvănii trag de el să se întoarcă. Dacă bătrînul xerox fermecat ar mai funcţiona, şefii lui Dinamo l-ar chema şi pe el înapoi. Dacă ar putea să-şi transfere din pix în conturi cîteva milioane, ce bine ar fi!

Demonii nu pleacă şi revin, demonii bîntuie. Iar şefii lui Dinamo îi invocă în ajutor.  Nu Neţoiu e pericolul, ci ceea ce reactivează prezenţa lui. Reflexul blatului, nu al muncii cinstite, promovarea aranjamentului, nu a talentului, lucrătura pe ascuns, nu dezbaterea la vedere. Strîmbe 24 h/7, cuţite înfipte elegant în spate, dezinformări pe bune şi informări false, normal.

Neţoiu planează pofticios deasupra acestui fotbal atît de mic şi nerecunoscător. Va ateriza în Ştefan cel Mare la iarnă sau mai tîrziu. Sau niciodată. Prea puţin contează istoria asta cu „Uite Comandantul, nu e Comandantul, dar Comandantul e peste tot”. Frapantă e pasiunea pentru trecut a şefilor alb-roşii. Incapacitatea lor de a gîndi în viitor, de a se comporta ca nişte invesitori, nu ca nişte profitori care tînjesc după vechile ciubucuri din transferuri. „Păi, văd că n-aveţi decît strategii pentru trecut”, l-a certat Florin Călinescu pe Borcea, în plin talk-show. La care bietul Shakira n-a putut decît să danseze răspunsul, bîţîindu-se mirat în fotoliu.

Pentru că da, aşa e, şefii lui Dinamo nu văd în perspectivă decît propriile afaceri. Pentru că se încăpăţînează să rămînă oameni vechi, ataşaţi de vechile practici ale fotbalului cooperatist. Cînd e vorba de oameni noi în club, coincidenţă sau premeditare, tot la „foşti” le zboară gîndul. La vremuri noi, tot Neţoi.