Ne pleacă savanţii

Închisorile din România oferă condiţii de vis pentru descoperiri ştiinţifice. Ca dovadă, au scos cercetătorul din omul de fotbal

Şcolile din oraşe sunt supraaglomerate. În majoritatea lor, se învaţă în două schimburi. La unele, chiar în trei schimburi, de când a apărut clasa pregătitoare, menită să reducă aglomeraţia din grădiniţe. O şcoală din Bucureşti, de exemplu, a decis în toamnă ca ora să fie de 35 de minute, pentru ca toţi elevii înscrişi să prindă loc în program, precizează Digi24.ro.

Mâini murdare şi fără laboratoare
Acum guvernanţii propun reducerea bugetului pentru Educaţie. Şcoli noi? Durează prea mult construcţia. Laboratoarele din şcoli ori nu există, ori sunt transformate în sală de clasă. Copiii pot creşte armonios şi fără să vadă la microscop faimoasa foiţă de ceapă, înmuiată în cerneală.
Unde şcolile nu sunt supraaglomerate, se ajunge greu la ele. Nu sunt microbuze şcolare, nu sunt elicoptere, pentru vreme de ploaie. În toate şcolile, aceeaşi problemă: grupuri sanitare fără apă, fără săpun sau fără ambele. „Laptele şi cornul”, cu variantele lui, care de care mai bogată în fibre, uneori ajunge, uneori nu. Pentru unii elevi, cum arăta un reportaj la ProTV, e masa principală a zilei. Unul din patru copii din România, arăta o statistică UNICEF de anul trecut, trăieşte sub pragul sărăciei. Adică un milion de copii.

Deţinuţii au bursă de cercetare
Dacă elevii ajung pe băncile universităţilor, află că nici acolo nu există condiţii propice pentru curiozităţi intelectuale. În 2013, fondul pentru cercetare ştiinţifică a fost tăiat cu 50 la sută, de Guvernul Ponta, apoi sporit de acelaşi cabinet cu 2 la sută. Tinerii cercetători au fost ademeniţi să rămână în ţară cu burse lunare de 600 euro. Cam tot atât cheltuie statul român lunar cu fiecare deţinut, conform ANP.
De aceea au şi devenit închisorile ultima redută a studiului şi cercetării ştiinţifice din România. Nu mai puţin de 188 de cercetători condamnaţi penal au publicat în ultimii patru ani un total de 400 de lucrări. Apogeul a fost atins în 2015, când au văzut lumina tiparului 331 de opusuri. Spre comparaţie, în acelaşi an, Biblioteca Academiei Române a publicat doar 12 cărţi, dintre care un album şi două cataloage de expoziţii.

AMR Premiul Nobel
Noroc cu deţinuţii din lumea fotbalului. Lucrau simultan la două-trei descoperiri. Sau scriau 30 de ore din 24, în transă. Conform procurorilor DNA, citaţi de Ştirile ProTV, unii deţinuţi dădeau gata o lucrare de 180 de pagini în şase ore. Nimic nu-i anunţa pe scriitorii savanţi care zăceau în şefii de cluburi. Cristi Borcea crea numai la xerox, Gigi Becali emitea perle eminamente audiovizuale. George Copos punea lupa doar pe istoria propriilor buzunare. Detenţia a eliberat geniul din ei.

După ieşirea din închisoare, rămaşi fără resurse bibliografice şi cadru fertil pentru experimente, au încetat să mai producă. Şi-au pierdut concentrarea. I-a părăsit muza, s-a ars becul. N-au mai cerut referinţe de la universitari pentru teoriile lor. Ca să-l parafrazăm pe Becali: a dispărut autorul Gigi şi-a reapărut Gheorghe. Poftim metamorfoză!

Guvernanţii vor să dea o ultimă lovitură cercetării ştiinţifice. Lovitura de graţie, „Pinalti”-ul din minutul 91: să elibereze potenţiali savanţi ori să împiedice accesul acestora în spaţii adecvate studiului aprofundat. Susţin că au „motive umanitare”. Dacă era vorba de un milion de deţinuţi care trăiesc sub pragul sărăciei, era de înţeles să nu-i exploatezi intelectual.

Dar e vorba de câteva mii de minţi suficient de luminate încât să-şi fi procurat din timp cantităţi industriale de lapte, corn, măr, iaurt şi struguri negri, spălaţi în prealabil. Nu mai au grija descinderii de mâine. Îi frământă doar ipoteza de lucru pentru următorul volum.