Cavalerii Mesei Pătrate

Când să dea comanda, Negoiţă, Mutu şi Andone şi-au dat seama că n-au stabilit cine-i chelnerul

Imperial, dar calm, Ionuţ Negoiţă a ieşit la intercepţie în conflictul Mutu – Andone, care ameninţa să degenereze în tachinare. Patronul alb-roşiilor a considerat oportun să restabilească diviziunea muncii la club şi să le arate tuturor cine e jupânul. Prin urmare, a emis un comunicat.

„Am evitat în ultima perioadă să ies în public”, a atras atenţia domnul Negoiţă, „tocmai pentru a-i face să înţeleagă pe oamenii importanţi de la club că şi ei au o responsabilitate atât faţă de fişa postului, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul public…”. Aproape să treacă neobservată această tentativă de şoc la echipă, din pricina beligeranţilor Andone şi Mutu.

Dacă-i scandal, scandal să fie!

La o primă lectură, reiese că şeful din Groapă s-a ascuns o vreme de propriii angajaţi, publicul lui ţintă, în curs de fidelizare. A vrut să-i înveţe „manera” pe domnii Goe. Le-a cedat, deliberat, susţine el, locul pe prima scenă. Să aibă şi ei replici emancipate, să dea totul convenţional la microfon. Majoritarul tăcut regretă această decizie.

Cel puţin, aşa rezultă din restul comunicatului, care dezvoltă trei mari teme: responsabilitatea, responsabilitatea activităţii, activitatea responsabilităţii. „Mutu face ce trebuie să facă”, iar „Andone îmi doresc să facă ceea ce trebuie să facă”, constată domnul Negoiţă.

Explică şi de ce a apelat la această metodă de a le insufla respect supuşilor săi: „Din nefericire, discuţiile repetate în privat în trecut văd că nu au produs efectul scontat”. Să nu se creadă că urmăreşte doar centrul atenţiei. Nu, are alibi. Trage nădejde că discuţiile repetate în piaţă îi vor ruşina pe colocutori.

După victoria cu Mediaş, scor 3-1, Andone a venit, într-adevăr, cu alt discurs, mai bine dozat: 50 la sută scuze, 50 la sută acuze. „Domnul Negoiţă trebuia să reacţioneze şi când Adi a spus că e în căutarea unui antrenor”.

Urmează o nouă demonstraţie de autoritate a patronului, adică un nou comunicat. Să fie clar că Dinamo nu înseamnă doar „câini” fără sat. Mai ales fără corporaţia din sat, motorul economic, care are trecute în fişa postului discuţiile repetate, ca efect scontat al beţiei de cuvinte şi nu numai.

Depunctaţi la impresia profesionistă

Abia pe la comunicatul cu numărul o sută şi ceva, domnul Negoiţă va putea afirma, cu mâna pe dictafon, că a reparat imaginea clubului de la faliment moral. De fapt, asta-l îngrijorează, asta transmite, la o a doua lectură, comunicatul care rupe tăcerea. Că dă rău în ochii lumii ca antrenorul să nu asculte de directorul general.

Ce-ar mai lipsi? Ca de patron să nu asculte nimeni, nici antrenorul, nici directorul. Să-i cheme la ordine, să-i ameninţe că le scade nota la purtare, iar ei să se dueleze în continuare ca amatorii, de la distanţă, spre amuzamentul trecătorilor. De parcă Dinamo ar fi o companie atât de mică încât n-ai loc să arunci o părere. Trebuie s-o expui când apuci, pe unde-apuci, la colţul străzii, la stadion, la urcarea în autocar, pe site-ul oficial.

Domnul Negoiţă se preocupă de imaginea clubului numai când fac vărsare de vorbe Andone şi Mutu. Profesionismul de care tot pomeneşte, în caz că nu e un tic, o fi vreun sport pentru domnişoare de pension. Când se uită în vestiar, pe şeful de la Dinamo nu-l încearcă nicio „nefericire”. Când decide ce jucători ia gratis, coboară standardul la firul ierbii. Aşa a ajuns fişa postului de fotbalist la Dinamo mai subţire ca pe vremea fundaşului Andone. Mai dantelată ca pe vremea atacantului Mutu.

Practic, cei doi sunt forţaţi de împrejurările mult prea paşnice şi uniforme să se certe. Să păstreze tradiţia agresivităţii măcar în jocul de cuvinte. Dacă nu s-ar mai ciondăni, Dinamo ar intra pe teren să culeagă floricele, să le pună pe tunuri şi să câştige derby-uri de croşetat predici.