Patimi imobiliare
„Le iau stadionul!”, i-a ameninţat ministrul Transporturilor pe şefii de la Rapid. Ultimatumul reprezintă cireaşa pe disputa legată de stadionul Giuleşti. Negocierile durează de peste un an şi, în loc de soluţii de compromis, s-a ajuns la somaţii.
Stadioanele au […]
„Le iau stadionul!”, i-a ameninţat ministrul Transporturilor pe şefii de la Rapid. Ultimatumul reprezintă cireaşa pe disputa legată de stadionul Giuleşti. Negocierile durează de peste un an şi, în loc de soluţii de compromis, s-a ajuns la somaţii.
Stadioanele au ajuns să deranjeze ministerele, mai ales cînd sînt construite pe terenuri evaluate la 800-1.200 de euro metrul pătrat. Piaţa imobiliară oferă afaceri sigure, cu bani gheaţă, nu afaceri volatile, cu sentimente microbiste E mult mai practic să dărîmi arenele decît să construieşte altele. Judecînd strict economic, orice stadion, orice bază sportivă reprezintă o pagubă potenţială. Pămîntul de sub ele valorează mai mult decît tribunele care se sprijină pe ele.
Strict economic! Guvernanţii ar trebui să ţintească şi alte mize, decît cele strict economice. Calitatea vieţii, de exemplu, nu cantitatea mall-urilor şi sediilor de bănci pe cap de locuitor. Dacă modelul BNR-Progresul se repetă în Giuleşti, ambele părţi sînt de vină. Copos, pentru lipsă de realism, Orban, pentru lipsă de interes faţă de nevoile cetăţenilor. Ambele părţi joacă tare, dar nici una atît de tare, încît să pună cărţile pe masă. Ambele se acuză de rea-voinţă, de manipulare şi dezinformare. Dacă dezinformare înseamnă să spui „stadion” în loc de „complex comercial”, atunci ambele părţi dezinformează.
Dincolo de termeni şi condiţii, realitatea e bătătoare la ochi. De 16 ani, de cînd are în grijă stadionul, Copos a reuşit să pună gazon, scaune noi şi să demoleze o peluză. E o realizare şi asta, dar în nici un caz nu e o garanţie că va construi în timp util o arenă nouă, de Liga Campionilor.
Realitatea e că, în 18 ani, ministerul a investit doar într-o peluză, în nocturnă şi a perceput o chirie ridicol de mică. Pe care a crescut-o cu puţin timp în urmă, pînă la 3.000 de euro. E o schimbare de atitudine, dar nu e o garanţie că ministerul a devenit brusc preocupat de binele sportului. Şi va debloca subit fonduri pentru construcţia unui nou stadion.
Oferta lui Orban, concesionarea pe 29 de ani, cu obligaţia de a investi 3 milioane în primii doi ani, e rezonabilă. Dar nu e profitabilă pentru nici una din părţi. Copos presează din motive fără legătură cu fotbalul. Ministerul refuză din acelaşi motiv. Cele două tabere nu pot purta un dialog onest. Nu pentru că se bănuiesc de toate relele din lume, ci pentru că n-au nici un interes. Nu stadionul este prioritatea, nici pentru Copos, nici pentru ministrul Orban. Ci terenul de 40-60 de milioane de euro de sub el. Un cîştig sigur, care nu necesită investiţii.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele