Butoane, manete, pîrghii

Discuţia despre „butoane” este, de fapt, discuţia neaoşă despre arbitri. Cine face delegările face jocurile. Asta crede şi Dragomir, cînd iese la atac, asta cred şi cluburile în numele cărora vorbeşte, asta cred şi conducătorii CFR, cînd insistă pentru păstarea […]

Discuţia despre „butoane” este, de fapt, discuţia neaoşă despre arbitri. Cine face delegările face jocurile. Asta crede şi Dragomir, cînd iese la atac, asta cred şi cluburile în numele cărora vorbeşte, asta cred şi conducătorii CFR, cînd insistă pentru păstarea ordinii din tur. E o superstiţie veche de cînd cooperativa: lupta pe delegări decide lupta la titlu.

Nu sîntem nici ultimul, nici singurul campionat unde arbitrajul stîrneşte furtuni. Dar furtunile sînt urmate de dezbateri, iar dezbaterile – de măsuri. Arbitrii nu sînt acuzaţi de „furt”, ci de incompetenţă. Nu sînt presaţi prin toate mijloacele, pe toate canalele, înaintea meciurilor. În schimb, sînt sancţionaţi serios după. La noi, nepriceperea reprezintă răul mai mic. Răul cel mare este stigmatul cooperativei, pe care nimeni n-a reuşit să-l desprindă de CCA.

Nici vorbă de dezbateri, dat fiind că cei care vorbesc nu au nici competenţa, nici reputaţia necesară să emită păreri valabile în materie de arbitraj. Lupescu şi Dragomir nu sînt specialişti, ci gestionarii abili ai unor sfere de influenţă. Iar înverşunarea cu care îşi dispută delegările are subînţelesuri grave. Sub motivele de suprafaţă, se întrevăd motive tenebroase. Cine să facă delegările? Un singur om, Lupescu, tinzînd spre un cumul alarmant de funcţii? Sau o instituţie, LPF, transformată într-un fel de grup de presiune, de sindicat ocult? Cine să aleagă arbitrii? Omul sau softul? Omul supus greşelii sau maşina supusă oamenilor?

Nimeni şi nimic nu e mai presus de orice bănuială, iar şefii de cluburi, Liga, FRF au făcut totul ca să alimenteze bănuielile, într-o direcţie sau alta. E calea sigură spre scandal, nu spre echilibru. La urma urmei, vrea cineva echilibru, cînd de fapt se urmăreşte înclinarea balanţei într-o parte sau alta?

„Nu pentru că n-am încredere în Lupescu, e şi el om, ci fiindcă astfel se înlătură orice discuţii”, a explicat şeful Ligii. Nu, discuţiile nu vor dispărea, se vor purta în sens invers. Scandalul va continua, indiferent unde ajung delegările. Pentru calmarea situaţiei, ar fi nevoie de o CCA independentă, cu un preşedinte credibil şi bun încasator de critici. Cum e Collina, la italieni. Sau de arbitri străini. Care au dispărut cu totul de pe radarul Ligii 1. Brusc nu-i mai doreşte nimeni. Curios, nu?