Capcana din Astana

După sprintul spre poartă de la Erevan, pe "tricolori" îi aşteaptă proba de rezistenţă în Kazahstan

La zero grade Celsius, importantă e grăsimea de marmotă, din desaga cu leacuri a noului preparator fizic al „naţionalei”. Şi foile de ceapă în şosete, arma secretă contra Generalului Răceală. Vorbim despre echipa care obosea la Euro, când juca o dată la trei zile. Vom vedea, pe terenul din Astana, dacă aglomeraţia din staff-ul lui Daum face diferenţa în proba de rezistenţă.

Asta era şi ideea unui selecţioner neamţ: să se ocupe temeinic de fleacuri pământeşti, nu de aspecte cereşti. Să aleagă crampoanele potrivite, cum l-a sfătuit Iulian Miu. Să le ascută, eventual. Ca şi cum ar fi un meci din Cupa României, pe noroiul îngheţat din Fălticeniul criogenat.

Salvatorul lor, decorul
Pe plasticul propriu, Kazahstan a remizat cu Polonia, 2-2. Râul, ramul, hidrocarburile le erau prieteni numai gazdelor. Oaspeţii alunecau în momentul şutului. S-au declarat fericiţi că au plecat pe picioarele lor, din ce-a aflat Daum de la omologul său polonez. În deplasare, pe gazon „bio”, echipa lui Baisufinov a pierdut cu 0-5 în faţa egalilor noştri muntenegreni.

Când evoluează acasă, Kazahstan nu trebuie să alinieze decât decorul. Cu aşa ceva vor lupta „tricolorii”: lapoviţă pe linoleum. Soră cu plasticul plouat din ultimul meci cu Feroe.
Echivalentul valsului pe coji de banană din comediile clasice. Şi al „câmpului de cartofi” din melodramele contemporane. Nămolul de la Constanţa, patent al lui Piţurcă, e mic copil siberian pe lângă capcana din Astana. Daum a recunoscut că evită s-o pomenească prea des, să nu-şi demoralizeze recruţii. Care sunt şi-aşa dezamăgiţi. Că nu evoluează pe un covor roşu, după victoria de la Erevan.

Mentalitate de golgeteri
„Tricolorii” n-au voie să greşească nicio jumătate de pas pe sârma calificării, chit că e întinsă până în Asia Centrală. Revoluţia trebuie făcută, aşadar, din mers, în paralel cu războiul de uzură al preliminariilor. Pe măsură ce fotbalul românesc descoperă intrigat metodele lui Daum, Daum descoperă diplomat fotbaliştii români. „Nimic nu s-a schimbat, doar că acum ştiu puţin mai multe despre problemele pe care le avem”. De unde şi moderaţia din ton. Optimismul de la instalare lasă locul enervărilor realiste.

Selecţionerul a constatat că „tricolorii” nu au obiceiul să împartă mingea cu ceilalţi. „Au personalitate, au calitate”, dar „sunt individualişti”. Fiecare dă totul în legea lui, nu după un plan comun de bătaie. Nu visează disciplina tactică, aşa cum şi-a propus Daum. Se visează golgeteri. „Mentalitatea uluitoare”, pentru care-i lăuda noul selecţioner, a început să se crape, cât să se vadă adevărata faţă şi carenţele din formarea fotbalistului român. Somnul educatorilor naşte vedete. Greu să mai modelezi acum buricul pământului.

Răbdare şi rechin
Până la schimbarea de mentalitate sau măcar de atitudine, Daum trebuie să schimbe roţile. Să pună cauciucurile de iarnă. Să aleagă soluţii pragmatice, în locul celor didactice. Să mizeze pe experienţa în gazon ex-sovietic a lui Bicfalvi, nu pe energia debutanului Marin jr.

Meciul cu Kazahstan nu promite prea mult fotbal. Nu e nici locul, nici fusul orar pentru defilări. Dar e un bun prilej pentru promisiunea unei echipe naţionale. A unui grup unit, care nu se fracturează în funcţie de cine poartă banderola. În faţa unui adversar solid şi omogen ca peretele, e nevoie de forţa tăvălugului, nu de graţia execuţiei.

Şi, bineînţeles, e nevoie de multe gogoşi din făină de rechin, din cămara lui „Miraculix” Trzolek. Să reziste osul în fălcile apărării. Cum ar spune preparatorul neamţ, mai bine calificat neştiinţific decât accidentat prin metode din popor.