Dotaţi corespunzător cu sirene

Degeaba a promis FRF că aduce defibrilatoare. Au dispărut medicii de la stadion

Cazul Ekeng s-a repetat în tribune la ACS Poli – Steaua. Inima unui spectator a cedat în timpul meciului. A murit la spital, unde a fost transportat mult prea târziu, chiar şi pentru standardele româneşti.

La stadionul „Dan Păltinişanu” se afla o ambulanţă privată, fără medic. Apoi a mai sosit o ambulanţă, tot privată, tot fără medic. Apoi, scrie pressalert.ro, a fost făcut apelul la 112 şi a venit o ambulanţă, a treia, de tip B2, adică fără medic. Abia a patra ambulanţă, cea SMURD, a adus şi un medic. Între timp, manevrele de resuscitare au fost efectuate de trei spectatori, paramedici. Fără ei, pacientul ar fi stat întins pe pistă, timp de 25 de minute, cu trei echipaje de salvatori cu diplomă, uitându-se neajutoraţi la el.

Asigură tehnica, nu şi tactica
Asistenţa medicală pe stadioane a rămas la fel de haotică ca în mai anul acesta, când a căzut Ekeng, sau ca acum 17 ani, când a căzut Vrăbioru. FRF anunţă periodic că va dota toate echipele cu defibrilator, „o investiţie de 250.000 de euro”. Supremaţia tehnologiei. Ar trebui să le doteze şi cu personal instruit să folosească donaţiile, eventual, cu medici. Sunt uşor de recunoscut, după halat şi stetoscop, chiar şi de către observatorii federali, puşi să inspecteze „punct cu punct” aparatura de pe ambulanţe.

În vară, când un junior s-a prăbuşit pe teren şi a fost resuscitat de vânzătoarea de la chioşcul de răcoritoare, federalii n-au tresărit. Nici când Petrolul Ploieşti a rămas fără medic şi la antrenamente, şi la meciuri. Regulamentele FRF şi LPF nu obligă cluburile decât să-şi ducă fotbaliştii la vizita medicală.

Nu obligă organizatorii de competiţii decât să aducă „două autosanitare” la stadion. Care pot fi de orice tip, A2, B2, A1, B1, Ţ 14. Cu medic, fără medic, cu defibrilator sau, ca în cazul Vrăbioru, „dotată corespunzător cu targă” şi atât. E drept că Legea Sportului e şi mai îngăduitoare, impune doar o ambulanţă cu asistent medical, la meciurile de fotbal. Dar asta e o circumstanţă jenantă, nu atenuantă.

Mii de vieţi, jucate la pariuri
Ce ar trebui să se întâmple ca şefii din fotbal să ia în serios asistenţa medicală pe stadioane? Că de murit, au murit oameni. Şi nu doar pe teren. Cineva trebuie să-şi asume şi alte răspunderi, pe lângă cea de a tăia bilete. FRF se oferea să garanteze siguranţa a 55.000 de spectatori, pe o Arenă Naţională fără aviz ISU. Are curaj. Plusează. Să garanteze atunci măcar un medic la fiecare meci. La câteva mii de persoane, nu e o precauţie inutilă.

Cazul de la Timişoara va fi cercetat de poliţişti. Specialiştii în domeniu, ca domnul Arafat, vor analiza intervenţia, avertizând din nou asupra riscurilor privatizării ambulanţelor. Iată ce se întâmplă când autorităţile statului dau avize de funcţionare cu ochii închişi. Dar fotbalul trebuie să-şi înveţe şi el lecţia, să-şi facă temele lui de viaţă şi de moarte.

Altfel, la următorul meci, s-ar putea să nu existe niciun paramedic în tribune. Sau la stadion să se afle un defibrilator, fără un medic şi fără ambulanţă.  Sau o ambulanţă fără medic şi fără defibrilator, dar dotată corespunzător cu sirenă. Sau nimic din toate astea. Doar o trusă de prim-ajutor, cu tifon, piramidon şi mila lui Dumnezeu.

Nu le poţi avea pe toate. Bucureştiul are apă caldă, Timişoara are titlul de capitală culturală europeană pe 2021. Nicio diferenţă de profunzime, totuşi. Ambele oraşe au stadioane unde Salvarea vine degeaba. Nici dacă ar copia de la alţii, occidentali, n-ar trece testul de foc al civilizaţiei urbane: padele electrificate.