Timpul Sănătăţii nu e tot timpul

Ministrul Vlad Voiculescu îşi poate amâna liniştit programul. Sigur rămâne ceva după mandatul său. Curtea pe care i-o fac partidele

Se apropie campania electorală. Nu că s-ar fi depărtat vreodată la distanţa sanitară. Partidele caută candidaţi. Au oxigenat listele, le-au pus pe bigudiuri, le-au dat cu luciu de buze. Apoi le-au aşezat în dreptul aerisirii de la metrou, la Victoriei. Să fluture ca rochia lui Marilyn.

Tehnocraţii, la geamuri. Aproape seduşi, dar nu abandonează. Vicepremierul Dâncu, mai ales, se ţine tare. De când cu fotbalul şi Euro 2020, politica îl lasă rece. Dar ministrul Sănătăţii cochetează cu ideea. „Mă gândesc serios la asta”. Cine-ar fi crezut? Vlad Voiculescu părea un Moş Crăciun „emo”, care scoate cadouri din cutia Pandorei: virusul Nilului, „organizarea medievală”, centre de transfuzii neautorizate, citostatice lipsă. Le scoate pe rând şi se miră cu glas tare de ele, ho, ho, ho. Ho, dragii sistemului.

Nici politicienii n-aveau când
Iată că Vlad Voiculescu nu e moş, deşi uită de la mână până la gură că are portofoliu de ministru, nu de ONG-ist. Pare destul de receptiv la chemarea speciei numită clasa politică. A recunoscut că partidele îi fac ochi dulci, dar n-a avut când să răspundă avansurilor, „timpul care îmi rămâne după birou nu mi-a permis să iau o decizie”. Adică să fugă, să stea sau să se împiedice? E drept, nici timpul la birou nu îi permite să decidă una, alta.

Dar, spre norocul lui, Vlad Voiculescu nu e presat să recurgă la asemenea măsuri extreme. Şi-a dat seama rapid că o bună parte din ceea ce se petrece în sistemul sanitar e de competenţa Justiţiei. Ca ministru, hotărăşte atât: să înainteze cazul Parchetului, dacă acesta nu s-a autosesizat. Aşa mai respiră şi el, mai ia o pauză. Cât despre restul, timpul le vindecă pe toate.

La instalare, şeful de la Sănătate şi-a fixat trei priorităţi: infecţiile nosocomiale, investiţiile în spitale, medicamentele esenţiale. Evident, nu se poate ocupa de toate trei în patru luni. Mandatul de tehnocrat nu ajunge decât pentru cină şi film, fără floricele. Coincidenţă sau nu, asta susţineau şi miniştrii politici ai Sănătăţii, indiferent de durata mandatului: că n-au avut timpul fizic să.

Aşteptând ceasul al treisprezecelea, al deciziilor, Voiculescu a amânat până la 1 noiembrie ieftinirea medicamentelor de bază, conform Stiripesurse.ro. La noile contracte pentru managerii de spitale, lucrează pe îndelete din iunie. Le-ar fi terminat mai devreme, dar încă nu s-a uscat lacul de unghii pe mâna de fier.

Un an de străinătate
„Eu, Vlad”, cum se prezintă, nu cumva să fie confundat cu Ţepeş, chirurgul cu două mandate, a promis că „va restabili încrederea în sistemul sanitar”. N-a reuşit decât să capete el încredere în politica autohtonă. O consideră o alegere respectabilă, în ciuda moravurilor ei eminamente penale. Şi în ciuda frumoasei moşteniri pe care i-a lăsat-o, s-o deretice, să sfinţească locul cu lacătul. Că despre dezinfectat, nu mai poate fi vorba.

Pe 1 noiembrie, va fi trecut un an de la Colectiv. „Autorităţile statului au învăţat din ceea ce s-a întâmplat atunci”, le-a radiografiat ministrul Sănătăţii, la Antena 3. Ce-au învăţat? „Sunt sigur că am trimite pacienţii mult mai repede în străinătate”. În străinătate, da. Acolo unde plătim şi taxele.

E şi ăsta un progres. Sistemul sanitar nu s-a schimbat. Dar şi-au schimbat autorităţile discursul despre el. Nu-i mai cântă serenade străvezii sub clar de lună. Au adăugat puţin mov. Îşi exprimă loialitatea ceva mai contondent. Am trimite pacienţii în străinătate, deşi, calculează Voiculescu, din banii ăia „am putea construi un spital”, să-i tratăm aici. Dacă ar fi politician cu acte în regulă, ar indica şi ieşirea grandioasă, la stânga-mprejur, din acest cerc vicios.

Şi-ar dori să fie ministru, „dar nu în orice condiţii”, precizează el. Are o reputaţie de apărat. Normal, nu treci la fapte fără să negociezi. Pe cine şi ce ai voie să atingi. Pui mâna, plăteşti cu funcţia. Nu pui mâna, plătesc alţii. Cu zile.