Tăiem viţelul pentru Euro?

Aceeaşi galanterie, cu altă ceaprazarie: în doi ani, de când ne facem că organizăm Euro 2020, încă nu ne-am uitat la bani, să ştim cheltuielile totale

Visăm frumos. Până în 2020, străzile din jurul Arenei Naţionale vor fi reabilitate, a anunţat primarul Gabriela Firea, după întâlnirea cu reprezentanţii UEFA. Reabilitarea vine după ani lungi în care au fost călcate în picioare şi târâte în noroi. Găzduirea meciurilor de la Euro „ţine de mândria noastră naţională”, a spus edilul.

Ca act patriotic, cu prilejul fericitului eveniment, Municipalitatea va repara şine de tramvai şi va cumpăra 500 de autobuze noi. Nu e un patriotism total dezinteresat, pentru că nu vor circula doar turiştii cu ele. În limita locurilor disponibile, se vor folosi şi bucureştenii de vehicule, cu condiţia să stea ţanţoşi, pe toată durata călătoriei.

Ce alte dovezi vom da la lume că Bucureştiul „nu e cu nimic mai prejos”? Vor fi stabilite trasee pentru biciclişti, spre şi de la stadion. Dacă aceste trasee coincid cu liniile de tramvai reparate, e ca şi cum bicicliştii microbişti ar merge cu metroul, dar la suprafaţă.

Proiecte fără număr, fără preţ
De infrastructurile mici, de programul Rabla RATB, de astupat gropi, vopsit gardul, plimbat leopardul, trebuia să ne ocupăm cu sau fără Euro. De autostrăzi şi legături cu lumea contemporană aveam nevoie şi dincolo de fotbal şi alte vanităţi locale.

Modernizarea stadioanelor de antrenament şi îmbunătăţirile la Arena Naţională reprezintă, de fapt, efortul bugetar la care nu ne-am fi opintit dacă Bucureştiul nu devenea oraş-gazdă al Euro 2020. În doi ani de când ne-a fost acceptată candidatura, niciun oficial român n-a îndrăznit să estimeze cât ar costa distracţia. Să anunţe un preţ, iar noi să-l înmulţim cu trei, să fim în marja de eroare.

Garcon, încă un rând de fezabilitate!
Vicepremierul Vasile Dâncu s-a ocupat de proiect în 2014, în calitate de şef al IRES. Acum se ocupă ca ministru. În iulie, domnul Dâncu declara, pentru Agerpres, că n-are date privind costurile renovării arenelor. Dar că această renovare va fi „cât mai completă”. „Vom avea studiile de fezabilitate în toamnă”, a adăugat ministrul Administraţiei. Preşedintele FRF susţinea, prin martie, că „avem deja studiile de fezabilitate făcute”.

Cu cât mai multe studii, cu atât mai fezabile proiectele. Nici nu-ţi mai vine să te apuci de treabă, când vezi că e floare la ureche. Mai bine scrii avancronica meciului dintre Muntenegru şi „copiii noştri de aur”, „copiii naţiunii”, cei cărora „le datorăm tăierea viţelului cel gras”. Aşa suna propunerea de meniu patriotic a vicepremierului, prin iunie, deşi unii „tricolori” ar fi preferat să le tăiem un arbore de cacao.

În timp ce domnul Dâncu asoma parabole biblice în cinstea FRF, unul dintre cele patru stadioane pentru Euro intra deja în renovare. E vorba despre Arcul de Triumf. În august 2015, erau alocate prin H.G. în jur de 20 de milioane de euro pentru extinderea bazei sportive, de la 5.500 de locuri la 8.000 de locuri. Măcar ştim cât costă cel mai mic dintre stadioane.

Contribuabilul cere nota
Când au fost mărite salariile profesorilor, ministrul Educaţiei a anunţat câţi bani în plus trebuie de la buget. Când a fost mărită plata pentru gărzile din spitale, ministrul Sănătăţii a tradus informaţia în lei. Avem nevoie de atât, încă nu ştim de unde, rinichiul cărui consilier îl vindem. Domnul Dâncu n-are nelinişti din astea. Ştie că bani de fezabilităţi şi tencuieli se găsesc în bugetul flexibil de stat. La fel, doamna Firea ştie că va găsi bani de trolee decapotabile şi piste de biciclete cu aer condiţionat în bugetul fără fund al Capitalei.

Sumele vor fi dezvăluite cu tact, treptat, să ne obişnuim cu inevitabilul. Preţul corect al Arenei Naţionale l-am aflat la cinci ani după inaugurare, deci trebuie să avem răbdare. Şi să pedalăm în continuare pe ideea de mândrie naţională.