Sinecura şi la gară!

Sportul profesionist înghite incomparabil mai mulţi bani publici decât cel amator. Dar e mai simplu să cerţi sportivii decât politicienii

În comunicatul de pe site-ul COSR, Alin Petrache spune că-şi depune mandatul de preşedinte al olimpismului şi că-i invită pe ceilalţi membri ai conducerii forului să facă la fel. Vorbeşte despre vinovaţi, pedepse şi anchete interne. Când se va întoarce, pre mulţi va popi el. Nu e o demisie, e un avertisment. În ciuda formulărilor plate, mesajul e agresiv, tranşant, de tipul „Dacă plec, vă trag şi pe voi după mine!”.

Sportul cu butoane

Pentru echipamentele sportivilor, şeful COSR îşi cere scuze, dar nu-şi asumă răspunderea. Pentru rezultatele meschine de la JO, nu-şi cere scuze, în schimb promite o măreaţă analiză. Orium, demisia lui nu garantează că, o dată cu el, s-ar fi retras din sportul şi aparatul care i-a produs mandatul. Cei care l-au votat pe Delfinul „tripletei” la alegerile COSR au avut intenţii bune. Au crezut în mitul atotputerniciei politicului. De la centru se împart toate: bani, legi, rente şi premii duble pentru medaliaţi.

Casta încremenită în birouri

Şi banii s-au împărţit. În 2015, COSR a avut bugetul triplat, nou record naţional. Domnul Petrache a avut cu ce să cumpăre echipamente proaste. Ultimul venit în casta Nemuritorilor din birourile sportului, nu putea schimba mare lucru, într-adevăr. Coerenţă şi decenţă era tot ce i se cerea în post. Din comunicatul prin care-şi amână demisia, apare altceva. Un şef de instituţie care nu e dispus să dea socoteală. Dimpotrivă, e înclinat să reacţioneze ca inchizitorul lui tăticu, să caute vinovaţii sub preş şi să-i atârne de mapa infamiei.

Cel mai uşor lucru e să ştergi pe jos cu sportivii români, cu nerecunoscătorii care nu se refac doar cu „gheaţă şi somn”. Cel mai greu lucru e să muţi din scaun un funcţionar din MTS sau din COSR, un şef de DJTS, un secretar de stat pe probleme de sport, un şef de complex sportiv. Nimeni nu se pierde, cadrele se rotesc, pe banii statului.

Tot banii statului sunt şi banii de la cluburile sportive ale primăriilor. HCM-urile şi CSM-urile care transferă străini pe bandă rulantă au bugete cât două-trei federaţii olimpice la un loc. Dar handbalistele din lotul olimpic sunt mai la îndemână. Critici primarul cutare, se roşeşte obrazul partidului. Bani publici sunt şi în fotbalul din Liga 1. Acolo au curs râuri. La COSR şi la federaţii doar a picurat de la robinet.

Trofee de campanie

Cu sau fără domnul Petrache punând vrăjitoare pe grătar, în teritoriu, mirajul trofeelor şi promovărilor în an electoral nu va dispărea. Nimeni n-a avut curajul să-l exorcizeze. Câtă vreme dăm legi care încurajează salariile pe bani publici din sportul profesionist, n-avem dreptul să jelim după medaliile din sportul amator de altă dată.

COSR n-a protestat când autorităţile locale au primit voie să plătească fotbaliştii pe statul de plată, în loc să-i dea la juniorii de la gimnastică, judo, haltere, box, înot, atletism, volei, baschet şi aşa mai departe. Bine că le cere sportivilor socoteală pentru indemnizaţia olimpică, aia pe care un jucător de la CSMS Iaşi nu s-ar deranja s-o ia de pe jos.

Sportul românesc n-a ajuns cum a ajuns din pricina lui Alin Petrache, nu, el e doar cireaşa care dă comunicate. E nevoie de alte legi pentru sport, iar pentru asta, e nevoie de lideri capabili să schimbe legile, nu doar bugetele. Cât despre COSR şi federaţii, evident, după aceste JO, ar trebui să dea socoteală pentru fiecare leu primit de la stat în ultimii patru ani. Dacă nu le convine, să se privatizeze. Mare lucru n-avem de pierdut. Aşa mândrie naţională simţim şi când scoatem un timp bun, alergând după tramvai.