Apeluri

„Alo, Marius? Mă auzi? Sînt eu, Cristi! Alloha! Te sun din Mexic”.

„Alo! Care Cristi?”

„Crist Borcea! Nu mă recunoşti? M-am bronzat, dar eu sînt, pe bune”

„Daaaa? Te distrezi bine acolo, în Mexic?”

„Lasă distracţia, hai să vorbim afaceri! […]

„Alo, Marius? Mă auzi? Sînt eu, Cristi! Alloha! Te sun din Mexic”.

„Alo! Care Cristi?”

„Crist Borcea! Nu mă recunoşti? M-am bronzat, dar eu sînt, pe bune”

„Daaaa? Te distrezi bine acolo, în Mexic?”

„Lasă distracţia, hai să vorbim afaceri! Cît vrei pe Szekely?”

„Pe cine? Stai că mă mai sună cineva, te pun pe hold!”

„Alo, Mariuse? Băi Mariuse, Gigi la telefon?”

„Gigi? Un moment, stai că mă sună cineva!”

„Alo, tovarăşul Stan?”

„Domnul Copos?” Se întrerupe convorbirea.

„Alo, da, eu sînt, o să te sun o dată pe secundă, să negociem în voie!”

„Domnu’ Marius Stan? No, ne interesează Szekely de la dumneavoastră, pentru că are nume de străin”.

„Alooo, Marius, mă auzi, mă? Să nu vinzi! Mă auzi? Aşteaptă să vin din concediu!”

„Bă, Mariuse, mă faci să te aştept, da’ ce eşti tu, Patapievici? Mihai Viteazu’? Vezi că ne supărăm!”

„Alo, Cristi, hai să vorbim de altceva! Am impresia că ne ascultă cineva!”

„Bă, care mai eşti pe fir, arată-te! Pun mîna-n foc că-s ăia de la Rapid!”

„Diavolul a intrat pe fir! Biiip! Biip!”

„Păi, sînt mai mulţi pe fir, Cristi… Hai, să te distrezi bine!” Închide. Pauză. După o secundă:

„Alo! Alo, tovarăşe! Îl luăm pe Szekely dacă-i plătiţi salariul! E ultima noastră ofertă! N-am timp de stat la bîrfe! Hai, salut, tovarăşe!”.