Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

EPISODUL 6 // Află starea de spirit şi secretele francezilor înainte de Euro

Francezii nu sînt îngîmfaţi, sînt mîndri. De cele 600 de feluri de brînză, de miile de feluri de vin şi de eroii Rezistenţei, cărora le-au pus numele pe sute de străzi. Sînt mîndri din principiu. Mîndri de Zidane. A reprezentat […]

luni, 7 ianuarie 2008, 1:00

gsp_3352.jpgFrancezii nu sînt îngîmfaţi, sînt mîndri. De cele 600 de feluri de brînză, de miile de feluri de vin şi de eroii Rezistenţei, cărora le-au pus numele pe sute de străzi. Sînt mîndri din principiu. Mîndri de Zidane. A reprezentat pentru ei un fel de a doua Jeanne d’Arc. Fotbalul lui a fost revelaţia unei stări de spirit. I-a obligat să conştientizeze cine sînt ca popor. O spune mai bine Laurent Perrin, jurnalist sportiv la „Le Parisien”.

– A fost un fel de trezire colectivă, o recunoaştere a faptului că, albi, negri, magrebini, din fostele colonii sau din Dom Tom (n.r. – teritoriile franceze din afara Europei), sîntem cu toţii francezi.

După Zidane, a început să se vorbească despre problema imigranţilor. Despre faptul că Franţa actuală e un amestec de culturi şi etnii.

– În suburbii, şomajul e ridicat, a crescut delincvenţa. Furia se strînge şi apoi explodează. Din cartierele sărace, nu sînt decît două ieşiri: strada şi fotbalul. Să intri într-o bandă sau într-o echipă.

Le “fug” vedetele
Federaţia de la Paris e un imperiu în sine. Care a reuşit să facă din fotbalul francez o forţă după ‘90. Cheia succesului? Formarea. Odată modelate, vedetele aleg, mai devreme sau mai tîrziu, mari cluburi din afara Franţei.

– Campionatul nostru e unul slab, cu o singură echipă de top, Lyon. E normal ca fotbaliştii de valoare să-şi dorească să joace alături de cei mai buni dintre cei buni.

Şi mai este un motiv al exodului: impozitele foarte mari din Franţa şi salariile modeste faţă de alte campionate. Vedetele pleacă, dar nu e nici o pierdere. Se formează altele, iar “naţionala” se întăreşte cu fotbalişti rodaţi în marile campionate. Jumătate din lotul “les bleus” e format din stranieri.

Fără presiune
 – Se spune că obiectivul vostru este CM din 2010.
– E discursul oficial, spune Perrin. Ideea e să înlăture presiunea. Cînd au fost mari favoriţi, lucrurile au ieşit prost.

– Vă temeţi de România?
– Ar trebui. Nu ne convine stilul vostru de joc: tehnică şi viteză. Cu echipele din Est, nu ştim niciodată cum stăm. Se spune că nu trebuie să-i laşi pe români să capete încredere în ei, mai ales în primele minute. Altfel, ne fac necazuri.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

nastyb0y (95 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 13:02

Secretul lor cel mai mare , la care tin cu dintii , este „frica de Romania” si mai ales , de romani ….Sunt sigur ca nu ati aflat nimic in sensul asta. Ce , erau nebuni sa va spuna ca au colectia intreaga de DVD-uri cu jocurile nationalei noastre ?

termopile (56 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 13:05

LA MULTI ANI MARIA…SI BUNI !!!

Red boy (29 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 14:39

Ai uitat de secretul principal al francezilor, „savoir vivre”.

UN SUPER SITE DE SPORT !!! (14 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 15:10

FELICITARI PENTRU TOT REPORTAJUL !!! FOARTE BUN ! ! !

d (1 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 16:23

Daca aceste 6 episoade reprezinta „un text tulburător, pe 5 pagini de ziar, despre fotbalul din Franţa”, inseamna ca v-ati pierdut reperele. Cat de fara rusine trebuie sa fie acela care a decis sa promoveze acest text mizerabil prin alaturarea sa unor nume ca ale lui Chirila si Cosasu?

A spune doar ca e un text neinteresant, fara legatura reala cu ceea ce-si propune sa prezinte, scris aproape in bataie de joc, inseamna a-l lauda. Rusinos, absolut rusinos, gsp.

brebu (39 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 17:01

de mult timp se incearca sa se alature numele regretatului Chirila cu cel al insipidei geni(t)ale Andries. Nu comentez aici calitatea articolului de fata, ci doar spun: SA VA FIE RUSINE!

Marius, Poitiers (9 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 17:57

La multi ani, Maria!
Reportaj bun … si toata stima, ce n’est pas un chef d’oeuvre dar arata o tendinta pozitiva de maturizare a unei categorii de jurnalisti tineri deveniti in cativa ani repere ale presei sportive romanesti. Eu de ex am inceput fotbalul la 25 de ani in calitate de arbitru afiliat la Ligue Centre-Ouest. Dupa un an atata pot spune ca sunt inca la inceput dar cu munca si motivatie am sarit deja cateva trepte si sunt in ascensiune spre elitele arbitrajului.
Oricum mai este mult de munca si la cate nivele si divizii sunt in Franta, cred ca mi-ar trebui o viata sa le parcurg pe toate.
Un singur cuvant poate, la nivel departamental (liga judeteana de la noi) exista 6 nivele seniori iar pentru primele 5, arbitrii centrali sunt oficiali (asistati la tuse de doi benevoli, unul din partea fiecarei echipe), celui de-am saselea nivel atribuindu-se arbitrii benevoli.
C’est le niveau le plus bas.
Dar ca sa masuram amploarea fenomenului si ca sa rapundem sloganului ON PARLE TOUS FOOT o sa va dau exemplu unei micute comune (Département Vienne) de 1200 de suflete si aproximativ 150 de fotbalisti, retineti cam 1 din 8 locuitori.
Selectia incepe la 5-6 si primele grupe de „poussins” se formeaza sub indrumarea unui educator (in cele mai multe cazuri educatorii sunt benevoli, doar antrenorii echipelor de seniori si 15 et 18 ans sunt remunerati). Antrenamente saptamanale, primele lectii si stupoare „les plateaux de poussins” asa numitele trialiuri organizate in diferite comune cu un calendar bine fixat, cu confirmari de participare si cazari trimise poate cu mult timp inainte, mult mai mult as spune decat demersurile nationalei pentru Euro 2008.
Apoi urmeaza spre noua-zece ani grupele de „benjamins” inscrise in campionatele departamentale si sau regionale.
In ordine grupele 13 ans, 15 ans, 18 ans, si in fine echipele de seniori.
Pe langa o structura demna de admirat chiar si Keynes, ar trebui spus ca primii pasi si primele lectii invatate sunt : educatie prin sport, spirit de competie, respect de sine si de adversari, FAIR-PLAY intr-un cuvant.
Comparatia cu Romania este quasiinexistenta fiindca la noi si turneele judetene de elevi, precedate de serbari, existente pe vremea lui Ceausescu au disparut.
Continuam povestiaoara acestei comunitati. Unde prima echipa joaca in liga interregionala, unde presedintele clubului e benevol si iarna inainte se sarbatori nu ezita sa colinde din poarta in poarta ca sa aduca fonduri echipei prin vanzarea calendarului editat de club…
In plus cea mai mare parte a antrenorilor si responsabililor acestui club depun munca benevola.
Inca un mic detaliu, fiind abonat la jurnalul hebdomader „Foot” placuta mi-a fost surprinderea sa constat ca pe o mica insula in apropierea coastei bretone fotbalul de joaca la un nivel bun si in spirit de fair play.
Presedintele clubului marturisea ca duminica clubul se ocupa de oaspeti si-i transporta cu vaporul pret de 45 de minute pentru a ajunge pe continent, iar ca in cazul unei deplasari echipa rivala le pune la dispozitie masini care sa-i caute in port atat la sosire cat si dupa terminarea meciului …..

Un bon exemple de convivialité et de réussite!

O singura remarca Maria, SDS nu exista in limba franceza, nu in masura in care ti-ai formulat sintagma „sans domicile stable”.
Asa ca, formula exacta este „SANS DOMICILE FIXE” adica SDF, persoane care locuiesc in strada sau in centre de primire.

Marius, Poitiers (9 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 18:11

Si inca ceva …. fotbalul nu se opreste aici …
urmatoarea etapa este FOOT LOISIR, si reuneste fosti jucatori, arbitrii si pasionati de fotbal trecuti de 40 de ani.
In vara mi-a fost data placerea sa joc impotriva echipei de foot loisir Nantes, alaturi de Paul le Guen si Fabrice Poullain si alte nume care au facut istorie in anii ’80.
E un mesaj intre generatii care indeamna la respect si obedienta pentru valori.
Inchipuiti-va un meci cu Mitica Dragomir, Mircea Sandu etc… singurele valori transmise vor fi banii si alcoolul, triseria si potolul (mancare pentru cei care nu-s din Ardeal) ….

nastyb0y (11 comentarii)  •  7 ianuarie 2008, 18:11

Nu as fi revenit la un asemenea text , in ruptul capului .
Bre , ati innebunit ? Cum e posibil asa ceva ? Eu nu am citit tot textul , pentru ca nici nu o fac de obicei nici macar pe tolo.ro , dar cred ca nu a avut curaj Maria sa indrazneasca la a incerca asa ceva ….Nici macar nu voi citi sa vad daca am gresit cu ceva…

Comentariile sunt închise.