Federalii dorm, Giuleştiul are coşmaruri
Rapid nu poate evolua în Liga 1. FRF n-a relaxat suficient regulile încât să fie nevoie doar de un jucător Under 21, pentru a primi licenţă

În ultimele săptămâni, Rapid a trăit pe marginea paradoxului. După ce a retrogradat în urma insolvenţei, era gata să promoveze în ciuda falimentului. Clubul are licenţă de la FRF, dar n-are jucători. LPF a pasat cartoful fierbinte pe masa judecătorilor, până în ceasul al treisprezecelea, când a constatat, cu stupoare, că Viorel Duru, deşi providenţial, nu joacă. Iar Rapid „nu îndeplineşte condiţiile pentru a evolua în primul eşalon”.
„O speţă de coşmar”, aşa a catalogat-o fostul avocat al Ligii, Cătălin Ciubotă. Coşmarul a fost creat de FRF, cu sprijinul direct interesat al LPF. Şefii de cluburi doar au profitat de uneltele de strâns cureaua, puse la dispoziţie de legiuitorii fotbalului intern. În aprilie, Administraţia de Licenţiere a Federaţiei RF lămurea că n-a adoptat încă regula care interzice insolvenţa în Liga 1.
Nicio surpriză. Deviza FRF şi LPF este să pună cât mai puţină presiune pe conducătorii de echipe, de teamă că aceştia ar închide taraba şi s-ar depopula campionatul. Nu că populat cu echipe asistate social de către primării ar arăta mai atractiv. Arată ca tribunele de pe Arena Naţională, cu scaune divers colorate, pentru a obţine iluzia optică a audienţei până la cer sau măcar până la acoperişul retractabil.
Visul patronilor, coşmarul echipelor
În fine, e calculul lor, e teama lor. Consecinţele sunt cele previzibile. Cu cât coboară standardele mai jos, cu atât şefii de cluburi investesc mai puţin. Cu atât se simt mai îndemnaţi să joace la loteria falimentului decât să dea bani la echipă. „Speţa de coşmar” e visul american tradus în fotbalul românesc: dai cu împrumut un leu, dar stai în faţă. Valerii Moraru este doar ultimul din şirul de speculanţi ai ruinei induse istoric de la Rapid.
Începând cu George Copos, toţi au început prin a se lăuda că au salvat clubul de la colaps, prin tratamentul cu arici de tranziţie. Şi toţi au sfârşit prin a cere dobândă pentru paguba de timp. Şi prin a preda clubul suporterilor. Ca pe un frac de ocazie, pe care l-au probat în fel şi chip, până au constatat că îi strânge la buzunare.
Deocamdată, până se pronunţă Curtea de Apel Bucureşti, Rapid e în Liga a 2-a. Dar rămâne peste tot în haos. Şi, până când FRF nu se hotărăşte să pună şi alte condiţii pentru licenţa de Liga 1, şi celelalte echipe sunt expuse „speţelor de coşmar”. Nu doar suporterii vişiniilor, toţi suporterii se pot trezi făcând galerie mai mult în faţa tribunalelor decât pe stadioane.
Pâinea, cuţitul şi voturile
Aici se ajunge când toate jocurile sunt făcute pentru şefii din fotbal, nu pentru fotbal. Răzvan Burleanu continuă opera de fraternizare cu patronii-creditori-impostori cu acte în regulă începută de Mircea Sandu. În loc de fair-play financiar ca la UEFA, fair-play electoral. LPF are pâinea drepturilor TV, iar FRF are cuţitul legii. Lipseşte însă voinţa administrativă de a tranşa „speţele”.
Există, e drept, voinţa politică, de a nu supăra Adunarea Generală. Dar în ritmul ăsta de fair-play cu teritoriul AJF şi cu negustorii de bule de aer, de tipul lui Valerii Moraru, ne îndreptăm spre un profesionism finanţat în majoritate din bani publici şi abonamente la cablu.
Rapidului i-a fost refuzată participarea în Liga 1 din pricina lipsei fotbaliştilor de toate felurile, sub 21 de ani şi peste 21 de ani. Fireşte, în curând, asta nu va mai reprezenta o problemă. Şefii de cluburi se vor putea dispensa de cele 11 guri de hrănit şi de neînţelesul de pe bancă. Meciurile se vor disputa, în stil tradiţional, sub forma unei negocieri cu strigare la vestiare, între echipele din lojă şi brigada de arbitri. Câştigă cine pariază pe suma corectă din plic.