Coşmarul alb al „tricolorilor”

Tocmai când fotbalul românesc sforăia în nemţeşte, visând la CM 2018, i-a dat deşteptarea vulturul polonez

„Putea să fie mai rău”, comenta Viorel Moldovan, după tragerea la sorţi a grupelor din preliminariile CM 2018. „Nici cu Kazahstan nu va fi uşor”, exclama Basarab Panduru. După primul „sfert” de la Euro, iată că nici cu Polonia nu va fi uşor. Într-o grupă din care se califică direct doar primul loc, echipa lui Lewandowski se desprinde în favorită clară.

„Nu e nevoie să jelim prea mult”, a spus selecţionerul Adam Nawalka, după eliminarea la penalty-uri. Chiar nu e nevoie, Polonia a avut 120 de minute bune şi trei secunde proaste în meciul cu Portugalia. Nouă nu ne-ar fi stricat totuşi ca polonezii să bocească despletiţi, până trece „dubla” cu Nicuşorii. „Vom încerca să ne îmbunătăţim jocul”, a adăugat Nawalka. Ei, de ce să se chinuie? Mai bine să-şi ia unul nou. Pe cel vechi să-l arunce, dar să ne spună unde.

Modelul naţional cu mustaţă

Nu e doar atacantul de la Bayern, nu sunt doar finaliştii de Champions League din lot, ca Piszczek şi Blaszczykowski (se scrie cum se scrie, dar nu se pronunţă). E grupul care străluceşte ca fierul proaspăt tăiat. Starurile sunt perfect integrate în echipa Poloniei. Joacă în acelaşi ritm cu plutonul, în acelaşi stil, nu se plimbă ca mascotele pe teren şi salută din când în când mingea. Boniek, actualul şef al federaţiei de la Varşovia, trebuie să fie foarte mândru de programul lui „Modelul Naţional de Joc”.

Fotbaliştii polonezi sunt formaţi după acelaşi tipar, gândit de la centru. Nu vă imaginaţi că sunt modelaţi în centre de experimente pe bani publici. Federaţia se implică la nivelul cluburilor, le ajută să-şi dezvolte secţiile de juniori. Ai casa, ei vin şi-ţi arată cum să-i construieşti mansarda, după o schiţă unică. „Le dăm echipelor o unealtă”, a explicat Boniek, modelul naţional de mustaţă. Aici stăm mai bine, avem mai multe unelte ca ei, diverse modele de păcălit fotbalul.

Under 21 contra cost

Vestea cea mai neliniştitoare pentru „tricolori” este vârsta lui Kapustka (foto): 19 ani. Mijlocaşul care dă goluri de la centru a fost titular şi superstar în meciul cu Irlanda de Nord, câştigat de polonezi cu 1-0. A jucat 58 de meciuri pentru Cracovia, niciunul în cupele europene. Dar când se va întâlni cu Stancu sau cu Sânmărtean, puştiul nu se va opri să-i treacă strada.

Suntem foarte departe de momentul în care vom titulariza adolescenţi sub tricolor sau în Liga 1. Poate la anul. Sau la celălalt. Soluţia lui Boniek, expusă în presa poloneză, este simplă. Banii. Plăteşte cluburilor o anumită sumă în funcţie de câte minute au fost folosiţi fotbaliştii lor tineri, la meciuri. E o cheltuială, dar, contra cost, până şi Gigi Becali ar alinia docil câţiva copii de mingi în primul „11”.

Salvatori au fost, salvatori sunt încă

Uitându-te la „vulturii” de la Euro, pare greu de crezut că Polonia a avut un fotbal mai corupt decât al nostru. Noi stăm cu mâinile în şold, certându-ne pe data când am ratat momentul schimbării. Acum 24 de ani, acum doi ani sau acum 200 de ani? Ei au schimbat în septembrie 2008. Întâi a intrat justiţia în campionatul polonez şi a trimis în judecată 117 antrenori, arbitri, jucători şi oficiali ai cluburilor, pentru blaturi. Apoi, pentru că Federaţia tot închidea ochii, Guvernul a suspendat conducerea Federaţiei.

S-au organizat alegeri şi a venit la conducere Lato, liderul generaţiei CM ’74. Apoi a fost ales mai tânărul lui coleg Boniek. Aşa şefi de federaţie, aşa „naţională”. Noi? Greu cu Kazahstanul. Apariţia lui Lewandowski nu e întreaga explicaţie pentru renaşterea poloneză. La fel de mult a contat că Boniek l-a înţeles. A ştiut ce fel de echipă să crească în jurul lui. Procurorii sau politicienii pot salva fotbalul până la un punct. După care fotbalul trebuie să fie salvat de fotbalişti.