Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Şi doliul e o marfă, nu-i aşa?

După atentatul de la Istanbul, UEFA n-a impus un minut de reculegere la Euro. N-are de ce. Fanilor turci le-a luat deja banii

Permalink to Şi doliul e o marfă, nu-i aşa?
joi, 30 iunie 2016, 4:25

Euro 2016 nu va păstra un minut de tăcere pentru victimele de la Istanbul. Explicaţia reală a acestui refuz nu este, desigur, cea oficială, dată de UEFA, că atentatele n-au legătură directă cu fotbalul. Fotbalul are legătură directă cu toate. Că dacă n-ar avea, forul european n-ar strânge 2 miliarde de euro, din acest turneu final.

Ignoraţi pe banii lor
„Păstrăm un moment de reculegere doar dacă tragediile lovesc ţara gazdă sau una dintre ţările participante la competiţie”, a comunicat UEFA. O justificare de care n-a ţinut cont după atentatele de la Paris, aminteşte cotidianul turc Sabah.

Echipa lui Fatih Terim a părăsit turneul încă din grupe. Dar de participat, a participat. UEFA a vândut nişte drepturi TV şi nişte mii de bilete în Turcia. Suporterii care i-au băgat bani în buzunar merită un dram de compasiune. Dacă nu de la Arda Turan, măcar de la şefii cei mari ai fotbalului.

Şi apoi, tragedia de la Istanbul n-a afectat numai Turcia. Victimele n-au fost doar cetăţeni turci. Terorismul nu loveşte o ţară sau alta, ne loveşte pe toţi. Explicaţia UEFA nu rezistă nici cât pressingul românesc la poarta Albaniei.

Ce s-a petrecut în minutul de gândire care a anulat minutul de tăcere? Poate că n-a fost gândire, a fost doar frică. Frica de a-i supăra pe plătitorii de bombe, în plin turneu final. Un atentat la Euro 2016 ar dăuna grav afacerii.

Nicio lacrimă fără logo
Un alt motiv posibil e frenezia UEFA de a lansa tot felul de produse sub marca proprie. După mingea oficială a turneului, muzica oficială, gelul de duş oficial, şamponul oficial, hamburgerul oficial, sucul oficial, bucuria oficială, fabrica de la Nyon a scos pe piaţă şi lacrimile oficiale, cu logo şi cod de bare.

„Este permis să te bucuri, dar această bucurie nu trebuie să fie excesivă”, susţin Legile Jocului. N-ai voie să-ţi scoţi tricoul. N-ai voie să-ţi scrii pe haine sau pe corp alte mesaje decât ale sponsorilor. Era doar un pas până la a recomanda să nu te întristezi excesiv, când mor oameni.

Sunt permise numai emoţiile de consum. Să plângi, dar numai cu lacrimi originale, achiziţionate din magazinele UEFA. Nu cu lacrimi contrafăcute, din imitaţie de crocodil, vândute la colţ de Tour Eiffel. De asemenea, e recomandat să jeleşti numai victimele recunoscute ca atare de către forul european.

Dacă acesta e motivul, atunci stăpânii jocului au trecut de partea absurdă a Forţei. Nu le mai rămâne decât să spună şi ei, ca regele Ubu: dacă nu exista UEFA, nu exista fotbal. Dacă nu existau minutele de reclamă, nu existau nici minutele de tăcere, nici alte minute. Dacă nu existau ceasurile oficiale, nu exista timp.

Răzbunare în stil elveţian
Un alt motiv, cu nimic mai sănătos decât precedentul, vine din tribunele amicalului Turcia – Grecia, scor 0-0, din noiembrie. Când s-a păstrat un moment de linişte, la început, pentru victimele atentatelor de la Paris, pe stadionul din Istanbul s-au auzit huiduieli. Unii spectatori i-au omagiat pe islamişti, scria atunci Daily Mail. Unii, nu tot stadionul.

Dacă UEFA se răzbună acum pe cei mulţi pentru faptele celor puţini, adoptă logica teroriştilor, cu vrajbă pe cadavre călcând. Lecţiile demente ale acestora pentru câţiva lideri explodează în mulţimea de civili, nu în guverne.

Refuzul UEFA de a fi solidară cu unele părţi ale lumii e un act politic. O dovadă de respect cocoşat faţă de ţara gazdă, Franţa. O ofensă adusă poporului turc şi nu numai lui. Tuturor celor care înţeleg prin fotbal altceva decât o punte spre profit, şi anume, o punte spre celălalt.

Corupţie are deja. Forului european nu-i mai lipsesc decât ambasadele, pentru a deveni un stat în sine, care să-şi declare şi să-şi poarte propriile războaie. Pentru scutiri glorioase de taxe şi neamestecul Interpolului în treburile interne. Să-şi negocieze doar în numele ei pacea ruşinoasă după atentate. Noi putem mai bine de-atât.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

victor L (165 comentarii)  •  30 iunie 2016, 19:20

Corect, dna Andries. O magarie din partea UEFA.

uapxela (23 comentarii)  •  30 iunie 2016, 20:58

nu zici tu rau,dar schimba "uefa" din frazele tale si pune "biserica" . o sa fie la fel de adevart articolul. totusi ar fi de apreciat ca ce a reusit bisrica in vreo mie noua sute de ani Uefa\fifa a reusit in 50. in rest bun articolul doar ca nu prea conteaza pt cine ar trebui sa auda

ovidiu_3003 (214 comentarii)  •  30 iunie 2016, 21:01

...suntem alaturi de poporul turc ...prieten ...

Adiro96 (15 comentarii)  •  30 iunie 2016, 22:02

Doar cultul personalitatii , am scris anterior ca si eu sunt in doliu datorita articolului tau dar nu se publica decat de bine !

victor L (165 comentarii)  •  30 iunie 2016, 22:03

Se pare ca am gresit; la Polonia-Portugalia a fost pastrat un moment de reculegere.

mal. (71 comentarii)  •  30 iunie 2016, 22:57

Nu am văzul începutul meciului Polonia - Portugalia, dar lumea zice că s-a ținut minutul de reculegere. De ce reculegerea s-a transformat în aplauze (tot mai des în ultima vreme) mie, personal, îmi scapă... Aplauzele sunt un semn al bucuriei, al plăcerii, al satisfacției... Eu nu înțeleg "practica" mai nouă de apalaudare la înmormântări...

Maria Andrieş (1349 comentarii)  •  1 iulie 2016, 10:44

poate e ca aplaudarea la aterizare, se bucura ca au scapat

maistor kokir (21 comentarii)  •  1 iulie 2016, 1:03

exact,n-a fost minut de reculegere , ci minut de aplauze , la portugalia – polonia …

bratu (7 comentarii)  •  1 iulie 2016, 1:33

dar publicul si/sau jucatorii pot pastra acest minut din proprie initiativa? adica ii opreste cineva? ca asta ma doare mai mult

bratu (7 comentarii)  •  1 iulie 2016, 1:35

ah deci se poate. am aflat si eu. ok.

S (16 comentarii)  •  1 iulie 2016, 8:51

E foarte bun!

apoca (12 comentarii)  •  1 iulie 2016, 9:28

s-a tinut minutul de reculegere ... dar chiar si daca nu se tinea tot un pic fortat era articolul ...

gigi carabina (1 comentarii)  •  1 iulie 2016, 11:57

@mal. Americanisme. Mai nou nu iti poti arata aprecierea fata de ceva, decat daca te ridici in picioare, aplauzi plin de importanta si arunci si niste "uuuuu" sa se auda ca trenul in gara. Uita-te la orice conferinta sustinuta in SUA, pe orice tema... majoritatea discursurilor asa se termina. Asta daca nu vorbitorul nu cumva e intrerupt inclusiv in timpul discursului pentru a primi zgomotoasa apreciere a audientei.

Comentează