Au dat banii pe prostii, nu pe mingi pentru copii

Banii de la UEFA s-au dus. Acum FRF scotoceşte în casa de marcat când e vorba de investiţiile în juniori

Abia după întoarcerea de la Euro 2016, şeful FRF a avut un şoc. A constatat, cu vădită şi superioară ofuscare, că prima pagină a ziarelor şi a site-urilor se îndoaie exact pe poza lui.

În conferinţă de presă, a schiţat şi un prim set de măsuri care urmează a fi, desigur, implementate, pentru remedierea acestei neplăceri. Le-a recomandat jurnaliştilor să-şi ţină criticile pentru ei şi să publice numai omagiile.

Acestea fiind zise, Răzvan Burleanu a trecut la prioritatea numărul doi a Federaţiei, după sădirea Scânteii în minţile reporterilor. Şi anume, a vorbit despre fotbalul românesc.

S-a referit mai puţin la trecutul recent şi mai mult la viitorul îndepărtat. „Noi întotdeauna am acordat o atenţie deosebită juniorilor”, a spus preşedintele FRF. Ca dovadă, proiectează o investiţie de tip Gigi Becali, când era asaltat de cerşetori, în parcarea din Ghencea.

Pentru copii, aricii de la turnicheţi
Profitul încasărilor pe biletele la Euro 2016, a spus Răzvan Burleanu, va fi investit în sectorul de juniori. Fanilor români le-au fost repartizate în total 34.000 de bilete la turneul final. Biletele au costat 25 de euro, 55 de euro, 105 euro şi 145 de euro.

Răzvan Burleanu n-a spus care au fost încasările pe biletele de la turneul final, deşi vânzarea s-a încheiat de mai bine de trei luni. Putem să aproximăm larg că FRF a vândut bilete de 2, maximum 3 milioane de euro. Dar tot nu ştim cum calculează federaţia profitul.

Dacă din banii pe bilete scade cheltuielile cu primele federalilor, primele jucătorilor, stagiile de pregătire şi sejurul la Euro, juniorii vor trebui să vină cu bani de acasă. Să-şi cumpere mingi din alocaţie şi să plătească antrenorii din buzunarul părinţilor.

Din cele 8 milioane de euro, bonus de la UEFA, preşedintele Burleanu a promis „cel puţin un milion, două” pentru fotbalul juvenil. Până la urmă, n-a rămas nimic pentru cei mici. Totul s-a dus fie spre fotbalul de birou, fie spre fotbalul de comitet.

Acum, după ce meciurile s-au jucat şi bonusul a fost tocat, şeful FRF mai strigă o dată „Evrika, iată sursa de finanţare!”. Cluburile să dea 10 la sută din sumele încasate din transferuri către secţiile de copii şi juniori.

De fapt, Burleanu a descoperit, într-un final, Legea sportului, nr. 69 / 2000. Acolo se află această idee absolut inovatoare a lui. La articolul 71, paragraful 1, litera f, „surse de finanţare a federaţiilor sportive naţionale”. Nu e soluţia lui Burleanu, a lui e doar iniţiativa, de-a dreptul lăudabilă, de a aplica legile statului şi în fotbal, printr-o fericită coincidenţă. Poate, în timp, află şi despre timbrul olimpic.

Se compară cu românii din tribune
„Fotbalul românesc arată ca societatea românească”, spune Burleanu, care adaugă că Federaţia nu se teme „să se privească în oglindă”. Păi, tocmai asta e problema FRF, că se priveşte prea mult în oglindă. Nu se mai satură de propria imagine. Ar trebui să se uite şi-n jurul ei.

Societatea românească, aşa neaşezată cum o ştim, e Miss Univers pe lângă Federaţie. Societatea românească înseamnă suporterii din tribunele franceze, cei care „au îngălbenit străzile pariziene”, cum sensibil se exprimă Burleanu. Federalii, selecţionerul lor şi obosiţii în tricou sunt cei care au întunecat ecranele televizoarelor.

Societatea românească i-a dat fotbalului scutiri de taxe şi impozite. I-a dat stadion naţional Elite. Şi, iată, a ajuns să finanţeze şi activitatea de copii şi juniori, cumpărând bilete. Că şefii FRF se scotocesc prin buzunare, de câte ori e vorba despre altceva decât burţile lor privilegiate. Federalul sătul nu crede juniorul flămând.