Se aude un ronţăit

De ce fuge Burleanu din faţa presei? Se grăbeşte să-şi aprobe sporul de ruşine, după meciul cu Albania

„Nu v-am spus? N-aveţi capacitatea să mă prindeţi!”, se lăuda preşedintele FRF în faţa presei, încă din ianuarie. Timpul i-a dat dreptate. După înfrângerea cu Albania, Răzvan Burleanu a făcut cursa vieţii lui, evadând din plutonul de microfoane.

„Intrăm într-o etapă de analiză”, a spus el, la singura oprire la boxe. Ce-a jucat România la Euro a reprezentat etapa de sinteză. Abia acum urmează analiza.

Abia acum, după golul lui Sadiku, preşedintele Superluminiku dispune de un obiect al studiului. Un zero barat, pe care să-l despice în patru, trăgând o linie. „Să vedem care e realitatea din fotbalul românesc, la ce echipe evoluează jucătorii noştri”. Atât a zis, n-a dat nume. Ne-a lăsat în suspans.

Albania, uite-aşa o arie avea!

Argumentul acesta mergea după meciul cu Franţa. Se strecura, ghiontit, şi după meciul cu Elveţia. Dar după meciul cu Albania, care joacă un fel de oină, folosind picioarele în loc de bâte?

Înseamnă că şeful FRF nu s-a uitat la meci. Nu s-a uitat pe hartă, să vadă unde-i Tirana, dacă se plânge că „staff-ul tehnic are la dispoziţie o arie limitată de selecţie, cu fotbalişti modeşti”. De Biasi n-avea nici măcar fotbalişti la dispoziţie, avea doar modeşti.

Şi totuşi i-a aşezat în teren ca la „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”. Motivaţi erau. I-a disciplinat, i-a educat să sară şi la balon, nu numai la jugulară. Ei şi-au făcut analizele înainte de Euro, FRF evaluează potenţialul „naţionalei” după.

Le lipseşte un departament de fotbal

De fapt, Burleanu a zis şi el aşa, că analizează, pentru temporizare. Ce să analizezi? E limpede. Conducerea federaţiei e profesionistă. Poate da oricui lecţii de amatorism. Poate înfiinţa o şcoală de lăutărie corporate sau o academie de team-manele.

Tot ce-a schimbat Burleanu a schimbat prost. A înfiinţat atâtea departamente fără fond, de integritate fizică, de integritate morală, de integritate integrală, cu tărâţe şi intermediară, încât n-a mai rămas loc şi pentru Departamentul de Fotbal. L-a numit pe Iordănescu şi l-a păstrat în funcţie, deşi „naţionala” s-a calificat pe brânci şi după o mare jenă în meciul cu Feroe.

„Vom analiza tot ceea ce înseamnă viitorul fotbalului românesc”. De atât mai au buget, să analizeze. E gratis. Cele 8 milioane de euro de la UEFA au intrat la tocător, cu tot cu viitor: prime, diurne, şuşe de pregătire, sejurul federalilor la castel.

În iarnă, FRF dădea în judecată TVR pentru o datorie de 170.000 de euro. Semn de criză în conturi! Şi-acum tot criză va fi. Banii au venit şi s-au dus, iar pentru juniori n-a rămas nicio firimitură în capcanele federale de prins talente.

Antrenor străin, plătit nemţeşte

Generalul era soluţia low-cost. Acum FRF aleargă după un antrenor străin, part-time, probabil. Nu are de unde să-i plătească salariul întreg. Îl plăteşte nemţeşte, jumătate Federaţia, jumătate clubul lui. De Biasi încasează de la Federaţia albaneză un milion de euro pe sezon. Federaţia română nu-şi permite. E săracă. Prea săracă, să nu plimbe Comitetul Executiv în stagiile de pregătire şi la turneul final.

La începutul mandatului său de vitezist, când încă nu-şi luase avântul ăsta de „Free Burleanu” şi nu-şi întrecea vocabularul pe turnantă, preşedintele FRF promitea „o deratizare sănătoasă”. Anunţa Adunarea Generală că va scăpa Casa Fotbalului de „şoarecii care-i rod temeliile”. Şoarecii or fi plecat, dar mentalitatea de rozător a rămas. N-a iertat nici şireturile jucătorilor. De aceea n-au stat ai noştri în ghete la Lyon.

Mai ales când Burleanu tace şi fuge din faţa camerelor, se aude aşa, un ronţăit, dinspre Federaţie, ceva de speriat. Se lucrează la contractul noului selecţioner, foaie cu foaie de celuloză gustoasă, până nu mai rămân decât confetti din el.