Bărbaţi în criză de nervi

Sîntem destul de mari să nu mai credem în zîne, pitici şi balauri? Sîntem, nu? Prin urmare, nu credem nici în cavaleri fără prihană care circulă la trap prin campionatul nostru? Deşi, la cîţi revoltaţi pe metru pătrat sînt consemnaţi […]

Sîntem destul de mari să nu mai credem în zîne, pitici şi balauri? Sîntem, nu? Prin urmare, nu credem nici în cavaleri fără prihană care circulă la trap prin campionatul nostru? Deşi, la cîţi revoltaţi pe metru pătrat sînt consemnaţi în statisticile de etapă, s-ar zice că ar trebui să credem.

Oare? Răzvan Lucescu şi Grigoraş au vrut să-şi scoată echipele de pe teren. Apoi tehnicianul Oţelului a ameninţat cu neprezentarea. Unde duc astfel de izbucniri? Nicăieri. Ce rezolvă? Nu mare lucru, eventual nimic. Cei care ţin să-şi smulgă părul live, meci de meci, au toate şansele să facă rost de o chelie, nu de o reformă. Bine cel puţin că antrenorii nu plîng, că am începe să credem în Ileana Cosînzeana.

Schimbarea ar trebui să vină de la şefii cluburilor. Dar şefilor de cluburi le place prea mult să ceară schimbarea în gura mare, ca să treacă şi la acţiune şi să schimbe ceva sau pe cineva. Se pare că le convine. Se împacă foarte bine cu starea de lucruri. Cu răul cunoscut. Nu dau semne că vor obosi vreodată să se bată cu pumnul în piept că sînt persecutaţi. În campionat se fură. În Cupă se fură. Toată lumea fură pe toată lumea, de fapt. Iar ceea ce auzim sînt crîmpeie de intrigi, nu de revoluţie.

Să nu-i credeţi pe furioşii ăştia, pe falşii combatanţi împotriva corupţiei din sistem! Nici ei măcar nu cred în furia lor, au reuşit să-şi trucheze pînă şi ieşirile nervoase. Nu ard pentru dreptate, ci pentru drepturi. Drepturi TV. Acolo se vor înfuria cu adevărat. Dacă Liga 1 ar fi doar o sursă de istericale, nu de bani, s-ar fi lăsat de mult de fotbal.

Cît despre ieşirile antrenorilor, sînt sincere, dar atît. Ceea ce vedeţi agitîndu-se la gîtul arbitrilor sînt bărbaţi în criză de nervi, nu martiri cu început de chelie. Iar dacă vă uitaţi mai atent, în spatele antrenorilor, îi vedeţi pe oficialii cluburilor, pe observatori, pe „central”, pe tuşieri, tot tabloul ţipător şi mîzgos. Tablou care nu se va schimba în tonuri mai curăţele decît dacă cei care fac parte din el ar dori cu adevărat asta. Ceea ce nu e cazul. Sîntem destul de mari să înţelegem asta.