Tata Tămâie

Organizatorii Euro i-au surprins pe "tricolori". Generalul n-avea un plan de Doamne-ajută! pe termen lung, dincolo de meciul cu Franţa

Orice-au mâncat „tricolorii” înaintea meciului cu Elveţia, de jucat, au jucat tocăniţă. Şi cartofi prăjiţi. Şi alte feluri indigeste. După meciul cu Franţa, naţionala nu mai are scuza că nu poate. Nu vrea. Centrul de comandă al voinţei, plasat pe banca tehnică, a ordonat gardă la cutie. Iordănescu spune că a avertizat echipa să nu se retragă, la pauză. Înainte de pauză a avertizat-o să nu intre în vorbă cu străinii.

Epidemie de febră musculară
„Suferim”, a oftat selecţionerul. Motivele suferinţei nu sunt extraordinare: „Ne e greu să ducem două meciuri în patru zile”. A mai fost la atâtea turnee finale. Ştia că o astfel de competiţie nu durează câte o jumătate de an, cu pauză între tur şi retur. La ce au folosit atunci cantonamentele de pregătire, amicalele, schimbarea de regim alimentar?

Curba de efort şi-a atins maximul la meciul cu Georgia şi s-a încheiat subit, printre vânătăi, la meciul de deschidere. Până la echipa lui Petkovici, un adversar de calibrul nostru, ni s-au terminat aerul şi vitaminele. „Suferim mult fizic”. Ca bolnavul închipuit. Jucătorii îşi descoperă muşchi noi, tendoane nebănuite, după fiecare meci. Departamentul medical al „naţionalei” a devenit o fabrică de scutiri de efort. Se iese din teren anticipat, pe caz de boală: „dureri musculare” şi „mici contuzii”. „Pentru meciul cu Albania, poate aducem jucători şi din România”. Nostim. Tonică poanta.

Fără mijloc, fără frunte
„Tricolorii”, îi apără selecţionerul, nu au „experienţă internaţională la competiţiile mari”.  La fel erau şi în meciul cu Franţa. Cu experienţa şuşei din Antalya. Dar asta nu i-a împiedicat să alerge încăpăţânat spre poarta „cocoşilor”. Echipa nu are un lider, dar e sudată, într-un fel. Şi dacă ar fi mobilizată şi aşezată optim, ar juca şi fotbal. Deocamdată, nu are mijloc. Arată ca o clepsidră prin care se scurge Torje. Suferim tactic. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi dictează şi primul 11.

Suferim, mai ales, psihic. Jocul bun cu Franţa a stârnit panică pe toată linia în cantonamentul „naţionalei”. E greu să duci patru crize de nervi pe zi. Suferă comunicarea dintre staff-ul tehnic şi jucători, care nu-şi dau seama ce caută acolo şi cu ce scop aleatoriu. Nu se vede o direcţie, o rază de plan inteligent, chibzuit în timp. Totul miroase a improvizaţie şi tămâie.

Cu toată şovăiala Generalului, avem şanse de calificare în „optimi”. Ironic. Graficul tricolor nu prevedea benzină nici pentru toată faza grupelor. Iordănescu va trebui să cheme prospături valide din tribune. După ce ne-a calificat gâfâind la Euro, tot gâfâind livrează deruta pe iarba pariziană.

Pentru că merită!
Două mari probleme are naţionala, probleme departe de a fi insolubile: problema medicală şi problema mentală. Nu lipsa talentului, lipsa vedetelor sau lipsa experienţei frânează jocul „tricolorilor”. Ci lipsa unei strategii. Şefii FRF au schimbat medicul, că-i expirase parafa, dar l-au păstrat pe Iordănescu în funcţie, „pentru că merită”. Şi e ieftin. Acum să vină şi să ne mai explice o dată meritele Generalului! Nu meritele prietenilor săi din politică. Nu meritele de relicvă a Generaţiei de Aur. Naţionala trăieşte, dar nu se antrenează din amintiri.

Să explice FRF nu presei, să le explice suporterilor, oamenilor care i-au băgat bani în conturi, la fiecare meci acasă. Şi care s-au dus la datorie în Franţa şi au salvat aparenţele de sărbătoare a fotbalului românesc. Ei au făcut aproape tot spectacolul. Să fim şi noi în rândul lumii, măcar la capitolul galerie. Să le spună lor că s-au străduit degeaba. Nu era nimic de făcut. Fizicul naţionalei e atins de „mici contuzii”, iar moralul ei, de mari confuzii. z