Ne-au păcălit
"Naţionala" lui Iordănescu a gestionat prost jocul bun din deschidere şi a revenit la zid

Absenţa lui Stanciu, singurul prădător veritbabil din lotul „tricolor”, deconspira planul de securitate a lui Iordănescu. Ne-am scos sacoul închiriat pentru meciul cu Franţa. Oricum, să recunoaştem, ne venea cam mare. În meciul cu Elveţia, ne-am pus salopeta şi am făcut ce ştim noi mai bine: să amestecăm cu mistria în ciment. După golul marcat din penalty, ne-am apucat de aşezat cărămizi. Keşeru şi-a scuturat nisipul arab din ghete în careul rivalilor. Săpunaru a ţintit o grindă. Şi după pauză n-am schimbat nimic, deşi 1-0 era un scor atât de mincinos. Echipa lui Petkovici ne domina la posesie, la ocazii, la voinţă. După egalare, armata de salahori a lui Iordănescu s-a blocat. Banca tehnică s-a blocat, în calcule.
Meciul ăsta trebuia jucat ca şi cum era ultimul meci, Meciul. L-am tratat ca pe un duel de rutină. Doar Tătăruşanu a oprit mingea de parcă era asteroidul Armagheddonului. Iar Torje a alergat, să ducă pase pe tava unui atac în care Dorel moţăia la umbră. Atât. Şi suporterii, valurile de galben, care împingeau din tribune spre un ţărm fără calcule. Dar nu-i auzea nimeni.
Strălucirea din deschidere s-a şters ca un vis frumos. A revenit neputinţa betonului. Pe Parc des Princes, Elveţia era o echipă de bătut. Dacă ne-am fi propus asta.