Rentierii „naţionalei”

Cel puţin una dintre echipele româneşti îşi va atinge obiectivul la Euro: echipa atârnătoare de cuţite şi pahare

Poate nu ne uităm unde trebuie. Îi numărăm fumurile lui Alibec şi ignorăm că puştiul-problemă a venit în tabără de mână cu numeroşi adulţi responsabili. Marea familie a fotbalului românesc e cum o ştim, mare.

La Euro 2016 a mers şi un lot consistent din FRF, inclusiv membri ai Comitetului Executiv. Mai mulţi oficiali decât sportivi. Stau în acelaşi cantonament cu „tricolorii”, dar se antrenează separat, la umbră.

Hai, băieţii de comitet!

Şi pe vremea lui Mircea Sandu, „naţionala” umbla peste tot urmată de o caravană de băieţi de comitet. Porneau de la Otopeni pe cai mari şi cocoşaţi ca nişte cămile, sub povara baxurilor de sec şi demisec. Rolul acestui alai a rămas nedefinit, până în zilele noastre.
O fi o superstiţie cooperatistă sau o strategie corporatistă, să cari după tine o rezervă de lăudători. Noua conducere a FRF a păstrat corul de turişti. I-a trasat şi un repertoriu: „Vrem să folosim aceste deplasări pentru luarea deciziilor”.

Ce decizii iau federalii în cantonamentul din Franţa? Trag la sorţi cine merge după ţigări, de pildă. Unul dintre ei, preot, aprinde candele, să purifice atmosfera în jurul mesei de table. Departamentul de Acatiste şi Minuni nu ia vacanţă.

Unul, nu se ştie care, e spion vorbitor de elveţiană, angajat prin concurs de CV-uri. Un altul, condamnat penal pentru corupţie, se ocupă de relaţia cu poliţiştii francezi. Pune umărul la depistarea infractorilor.

Câţiva decid pase de gol pentru şeful FRF, la miuţele de pe terenul hotelului. Cu toţii decid să râdă la glume de parcă ar fi ale lor. Testează mâncarea pregătită de Vatel pentru „tricolori”, să decidă dacă are cocoloaşe. Se lucrează în schimburi la portretul ecvestru al Generalului, tot în schimburi se stă pe ponei, că Generalul n-are timp să pozeze. Înconjurat mereu de o audienţă îndatoritoare, nu-i de mirare că Iordănescu se poartă ca Maria Antoaneta pe final de contract.

Valoare în bagaje adăugate

„Nu poţi să te duci la un război cu oameni care nu-ţi aduc o valoare adăugată”, explica Răzvan Burleanu, luna trecută. Iată criteriul după care e alcătuită echipa din spatele echipei României. Fiecare e cel mai bun în rolul lui, chiar dacă rolul acesta nu are nicio legătură cu jocul „naţionalei”.
De la Adunarea Generală i se trage preşedintelui FRF această viziune asupra „performanţei administrative”. A descoperit că are nevoie de o suită care să-l aprobe orice ar face. La trezire, la îmbrăcare, la masă, după masă.

Şi şeful Federaţiei elveţiene, şi şeful Federaţiei albaneze au venit la Euro. Dar fără restul organigramei. FRF i-a copleşit numeric. Nu glumeşte, când e vorba de riscuri majore. A deplasat tot aliotmanul, să păzească grătarul şi plusvaloarea de pe el ca pe ochii din capul Mona Lisei.

„Tricolorii”, cu feţele lor lungi, mai mult încurcă pe frontul relaxării. Mai bine îi lăsau acasă. 2,5 milioane de euro au costat turneele de pregătire ale „naţionalei” şi şederea în Franţa. Jumătate, cheltuieli cu fotbaliştii, jumătate, cheltuieli cu federalii. Membrii CEx încasează prime de calificare şi diurne, de câte ori ţin trena jucătorilor. E drept, aceste voiaje nu influenţează ce se întâmplă pe teren. Dar influenţează ceea ce se întâmplă la vârful fotbalului. Subalternii plimbaţi şi premiaţi sunt supuşi garantaţi.

Şi Mircea Sandu a procedat la fel, şi-a fidelizat nucleul dur al parangheliilor de la Casa Fotbalului. Iar la sfârşitul domniei a cerut o rentă viageră de 75.000 de euro anual. „O rentă nesimţită”, a comentat atunci Burleanu.

În regimul lui, federalii primesc numai bonusuri bine crescute şi sejururi profesionist organizate. Au devenit, cu arme şi bagaje adăugate, rentieri ai „naţionalei”.