Pâine bleu, huligani la indigo

Cel mai liniştit turneu final va fi în Rusia. Acolo nu apuci să te baţi cu poliţia. Şi nici vorbă să te plângi apoi de abuzuri, în presă

Şi la Euro 2012 au fost bătăi între huligani, dar puţine şi fără mari urmări. Ceva s-a întâmplat cu Bătrânul Continent, în ultimii patru ani, de sar scântei din toate părţile. Sau o fi din pricina ţării organizatoare. S-ar spune că Franţa, pământul tuturor libertăţilor şi, deopotrivă, al tuturor clişeelor despre libertate, invită la anarhie.

După bătăile dintre huligani, presa din Hexagon ironizează mulţumirea de sine a autorităţilor. Ministrul de interne Bernard Cazeneuve se mândreşte cu „dispozitivele excepţionale de securitate”. Şeful Diviziei Naţionale de Luptă contra Huliganilor a declarat intervenţia de la Marsilia „un succes, în ansamblu”. Începi să te întrebi, vorba englezilor, dacă nu cumva filmele cu jandarmul Louis de Funes sunt, de fapt, action-thriller-uri.

Moscova nu crede în huligani
Dar cei mai supăraţi pe forţele de ordine din Franţa sunt, probabil, teroriştii. Riscă să treacă neobservaţi, dacă nu-şi fac repede un sindicat. Trei echipe din Regatul Unit sunt la Euro, asta înseamnă că între 300.000-500.000 de britanici invadează Franţa zilele astea, scrie „Le Monde”. Suporteri paşnici sau huligani, tot turişti. E bine. Abia acum îşi pun problema organizatorii că ar trebui să-i controleze la cazier.

Dar, oricât de enervant ar fi acest adevăr pentru francezi, problema n-au fost bătăuşii englezi, care nu mai au structurile de altă dată. Ruşii au venit organizaţi în adevărate comandouri, scrie L’Equipe. Au venit să facă ceea ce nu-şi permit în Moscova: să se bată în centrul oraşului. La ei acasă, se întâlnesc prin păduri. Se străduiesc să-i imite pe huliganii din Albion. E şi acesta un fel de omagiu adus Occidentului. Fiecare cu ce-l doare.

Aşadar, nu e un duşman din afară. Vestul are de-a face cu fanii lui, ca să zicem aşa. „Suporterii englezi au fost gazaţi, închişi şi trataţi ca nişte animale. Şocant!”, a scris pe Twitter soţia fotbalistului Jamie Vardy. Dacă măsurile de securitate erau mai dure, doamna Vardy ar fi chemat la grevă spontană.

Nu-i de mirare că în Ucraina oligarhilor a fost un Euro 2012 de-o armonie pastorală. Şi să vedeţi ce turneu final liniştit va fi în Rusia!, cu excepţia pădurilor, fireşte. Dar în Franţa se poate să te baţi în centrul oraşului şi să te plângi apoi de abuzurile poliţiei. Acesta e şarmul democraţiei, nu slăbiciunea ei.

Chiar dacă L’Equipe a titrat „Ruşinea” , incidentele violente de la Marsilia reprezintă rutină pentru jandarmii şi poliţiştii francezi. Şi se simte, sub condamnările ferme ale violenţelor, suspinul de uşurare că nu e vorba despre altfel de rele.

Atentat la bucătăria franceză
Bătăile de la Marsilia nu vor fi singurele de la Euro. Dar seria asta de calamităţi stradale nu e neapărat un semn de neputinţă a Franţei. E semn că jandarmii îşi dau cu stângu’-n drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, în loc să calce hotărât peste ele.

Şi e semn că supapele tradiţionale funcţionează. Că lumea noastră încă are energie să se învârtă în jurul balonului rotund. La sfârşit, forţele de ordine din Franţa se vor felicita pentru fler. UEFA, care acum cochetează cu măsurile drastice, îşi va număra cele 2 miliarde de euro încasări.

Gazdele, ca de obicei, se aleg cu praful de pe sintetizatorul lui David Guetta. Singura care va ieşi mai ciufulită e bucătăria franceză. În onoarea Euro 2016, a apărut un burger special, cu brânză roşie, maioneză albă şi pâine albastră. Leit culoarea cerului. Arată ca o ciupercă otrăvitoare. Fanatic al consumismului să fii şi tot închizi ochii înainte de a muşca din el.

Cât despre noi, să nu ne lăudăm prea tare că avem cei mai cuminţi suporteri de la turneul final. Dacă nici în Franţa nu ieşim în stradă, atunci unde?