Fotbalul şi apa caldă

După utilităţi, în Bucureşti se raţionalizează şi meciurile de la Euro 2016. Dar uitaţi-vă ce frumos au electrificat oraşul!

Comunicatul începea promiţător: „Primăria Sectorului 1 aduce spectacolul de la Euro 2016 în cartierele Sectorului 1”. Apoi s-a calmat. Nu era vorba de „cartiere”, doar de un ecran mare instalat în Parcul Bazilescu. Şi nici „spectacolul” nu era spectacol, doar o jumătate de meci: „Menţionăm că, din raţiuni de asigurare a liniştii publice, din meciurile care încep la orele 22.00, nu poate fi vizionată decât prima repriză”. La pauză, microbiştii trebuie să gonească, de parcă tocmai au jefuit o bancă, să prindă finalul partidei, la ei acasă.

Suntem europeni până la pauză
Celelalte primării bucureştene n-au făcut nici atât. În schimb, au promis că dau drumul o oră la apă caldă, în caz de victorie. De câte ori se califică România la un turneu final? O dată la opt ani. Opt ani a aşteptat Primăria Sectorului 1 să marcheze evenimentul alături de suporterii contribuabili. Dar, din raţiuni care ţin de Kafka, a raţionalizat meciul cu Franţa. De prima repriză beneficiază cetăţeanul, a doua se vede numai parandărăt.

E drept, au fost alegeri, a fost campanie şi, până de curând, în Sectorul 1 a făcut 20 la sută spectacol în cartiere echipa lui Andrei Chiliman. Dar calificarea la Euro 2016 nu e o ştire de ultimă oră.

Administraţiile locale au avut mai mult de jumătate de an să se pregătească de sărbătoare.

De ce n-au răsărit ecrane mari în pieţele Capitalei? Pentru că nu costă mult. E genul de iniţiativă de trei parale din care câştigă numai locuitorii Bucureştiului. Funcţionarii din primării se aleg cu alergătură şi bătăi de cap. Nimic motivant. Nici tu licitaţii şi alte artificii, nici tu servicii de consultanţă pentru panseluţe, nici tu anvelopat blocuri în acte adiţionale.

S-au acoperit cu praful de pe legi
Singura care a mişcat un deget, se pare că nu cel potrivit, în întâmpinarea microbiştilor din Bucureşti e Primăria Sectorului 1. A biruit vidul de putere, nu şi abisul dintre neuroni. Primăria Sectorului 1 invocă o lege veche de 25 de ani, dată pe vremea mineriadelor, Legea 60 / 1991. Conform acestui act normativ, susţine comunicatul, „manifestările în spaţiul public se pot desfăşura cel mult până la orele 23.00”.
Aşa este, dar, aminteşte Ziare.com, legea asta exista şi în 2014, când bucureştenii au putut vedea meciurile de la Mondial, inclusiv cele care începeau la 1 noaptea, pe ecran mare, în „Poiana Urbană”, din Piaţa Universităţii. Primăria Capitalei a găsit atunci o modalitate legală să cheme lumea la fotbal.
Legea respectivă nu numai că e prăfuită, dar nu ia în calcul adunările publice organizate de primării. Se referă la „mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi altele asemenea”. Şi, oricum, dă mână liberă autorităţilor locale, în articolul 8, să opereze modificări în program.

Capitala absurdului, nu a fotbalului
Dacă fotbalul în parc e prea gălăgios, atunci poate fi mutat pe stadioanele din Bucureşti, pe care nu se întâmplă nimic acum. Existau soluţii să sărbătorim fotbalul ca-n marile oraşe europene. Dar autorităţile locale au ales, ca de obicei, calea de mijloc, între parada de legalitate şi mascarada de serviciu public. La ce bun să chemi lumea să vadă numai o repriză? Singura logică a acestei vuvuzele birocratice stă în clasicul: ei se fac că ne dau fotbal, noi ne facem că vedem tot meciul.

Locuitorii din Sectorul 1 nu plătesc jumătate de impozit, nu pun jumătate de vot în jumătate de urnă, nu sunt, conform ultimului recensământ, jumătate cubanezi, jumătate nord-coreeni. Iar angajaţii Primăriei nu primesc jumătate de salariu, nu stau pe jumătate de scaun, lucrând la un computer fără ecran, într-un sediu cu doi pereţi. De aceea nu iau cetăţenii la mişto pe jumătate. Îi iau la mişto integral şi cu simţ de răspundere.