Demoni şi ingineri

Lăsaţi orice speranţă dacă intraţi la „Beowulf”, iar dacă v-aţi luat şi copiii la film, mai bine nu intraţi. O butaforie mai indigestă nu s-a produs de pe vremea filmelor mute. Pe lîngă eroii cartonaţi din saga lui Zemeckis, „Terminatorul” […]

Lăsaţi orice speranţă dacă intraţi la „Beowulf”, iar dacă v-aţi luat şi copiii la film, mai bine nu intraţi. O butaforie mai indigestă nu s-a produs de pe vremea filmelor mute. Pe lîngă eroii cartonaţi din saga lui Zemeckis, „Terminatorul” Arnold era o culme a expresivităţii. Iar Van Damme, un monument al emoţiei perfect stăpînite. Dacă vă aşteptaţi la atmosferă de basm, căutaţi în altă parte.

Mitologia nordică apare scurt şi la obiect în exclamări gen: „Pe Odin!”, „Să ne apere Odin!”, „Odin în sus, Odin în jos”. Acţiunea se petrece în Danemarca anului 507, ora locală 19 GMT, într-un castel unde urmează să fie filmate scene din „Hamlet, regele IT-ului”. Atmosfera, bine prelucrată pe calculator, conţine mied, blănuri şi demoni slabi de ureche. Demonul vine şi rupe oamenii în două, apoi pleacă. O dată, de două ori, de trei ori, pînă ce danezilor le cade fisa să caute un erou, iar scenariştilor, să caute o intrigă.

Distribuţia, cu geţi şi biţi. Dacă recunoaşteţi vreo vedetă, să ştiţi că vi se pare. Sau poate aşa vor arăta filmele viitorului, feţele actorilor vor fi prelucrate pe computer, pînă vor ajunge de nerecunoscut. Se ia una bucată Robin Wright Penn, din care se reţin doar ideea de blond şi ideea de tristeţe, restul se înlocuieşte cu desen animat. Se ia una bucată Sir Anthony Hopkins, se reţine vocea, frazarea de actor shakespearian şi atît. Nimic nu rezistă cînd ucenicii vrăjitori de la butoane au liber la buget. Actorul fiind un produs perisabil, nu strică să ai la îndemînă sosia digitală, să-l modelezi după nevoie. Angelina Jolie, da, chiar ea, uite-aşa o coadă-avea, plus ceva din Lara Croft, plus Species, plus Aliens, plus alte efecte, din care reiese femeia ideală pentru supereroi. Sau pentru inginerii de la efecte.

În rest, cîteva clişee despre nordici (beau mied, sînt blonzi, buni înotători şi cu pielea bronzată). Şi o preistorie a mass-media, care, să vezi şi să nu crezi, era a patra putere în trib şi în acele vremuri confuze în 3 D. Presa funcţiona pe suport oral, din om în om şi, din cîte a constatat Beowulf, reporterii „băgau la greu” în ştiri încă de pe atunci. Cu alte cuvinte, nu lăsau adevărul să strice o baladă bună. Supereroul avea un PR, un consilier şi un staff de campanie. Şi oarece tresăriri de umor mecanic şi auster, la care ar fi plîns şi Robocop.

Acest articol poate fi citit si pe www.liternet.ro