Numele de pe plicuri ucid
Pe lângă numele din interiorul Hexi Pharma, anchetate de DNA aşteptăm să aflăm cine erau beneficiarii din sistem ai schemei evazioniste

Infecţiile din spitale reprezintă capătul tragic al firului. E necesar, e timpul să aflăm şi cine se află la celălalt capăt, cu putere de decizie. Subiectul din „Corupţia ucide” trebuie să capete chip. Altfel, nu e decât o metaforă cu care-şi fac partidele pantofii.
Că reţeaua tentaculară din sistemul sanitar va opune rezistenţă la lumină, e clar. A fost clar imediat după 30 octombrie 2015. În acele zile, înainte de schimbarea de guvern, ne-am izbit de imaginea odioasă a unui stat care se regrupează şi se baricadează cu hârtii şi vorbe împotriva propriilor cetăţeni.
Imaginea aceea a persistat până de curând în domeniul sănătăţii. S-au repetat reacţiile după dezvăluirile despre dezinfectanţii diluaţi din spitale. Scenariul opus, în care membrii cartelurilor politico-medicale să sufere mustrări de conştiinţă, în ceasul al enşpelea, era puţin probabil. Chiar şi cu dovezile pe masă.
Pe măsură ce ancheta penală a înaintat, a devenit limpede încă un lucru: că miezul afacerii Hexi Pharma e corupţia. DNA a deschis un dosar, asta înseamnă că ne apropiem de adevăr cu un plus de viteză. Firma, administratorii ei, directori şi foşti directori, offshore-urile asociate au fost puse sub urmărire penală. Primele acuzaţii se referă la evaziune fiscală şi spălare de bani.
Pază şi protecţie interesată
Ordonanţa procurorilor prezintă pe larg mecanismele afacerii cu „bombe biologice”. Le ştim metodele astea, le-am mai văzut şi în alte dosare. Corupţia are aceleaşi simptome, se manifestă la fel, fie că vorbim despre săli de sport sau despre licenţe Microsoft. Banii se spală după metode deja testate, şpaga se împarte ca poşta pe acelaşi traseu, direct proporţional cu funcţia, de la vârf spre bază.
Schema profitului Hexi funcţionează de peste opt ani. În timpul acesta, compania a câştigat mii de licitaţii pe bani publici, fără să fie controlată de nimeni. Nu e un noroc extraordinar. Pare a fi mai degrabă complicitate ordinară cu responsabilii din sistem. Hexi nu era o firmă oarecare, care citeşte caietul de sarcini sau pe care o vizitează ANAF-ul de trei ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara.
Trebuie să fii naiv sau marţian să crezi că afacerea lui Condrea ar fi prosperat în linişte dacă în jurul ei nu făceau zid şefi şi şefuleţi din spitale, agenţii guvernamentale, ministere şi comisiile ministeriale. Directoarea Flori Dinu neagă că ar fi dat mită, dar fără îndoială că Hexi Pharma n-a fost protejată dezinteresat, din pură mărinimie sau din lipsă de oferte pe piaţă.
Cine a blindat fabrica morţii?
Zidul de mâini murdare s-a clătinat după Colectiv. Însă e atât de vechi şi de sudat, încât ar mai fi durat încă multă vreme, dacă nu era expus în presă. Faptele s-ar fi depus în tăcere pe podeaua saloanelor, pe paturi, pe bisturie, pe cruci, nevăzute, netulburate, ca nişte creaturi rapace în adâncuri lipsite de valuri.
Abia sub presiunea opiniei publice, instituţiile statului s-au apucat să controleze piatra filosofală care transforma apa în aur. Pe lângă fabrica de minciuni mortale, şi blindajul din jurul ei trebuie adus în faţa justiţiei.
Cu riscul de a descoperi că blindajul acesta înseamnă statul însuşi sau o mare parte din el. Câtă vreme n-o să fie strigat, cu nume şi prenume, şi chemat, om cu om, să dea socoteală, va continua să ne ameninţe. Să crească şi să ocrotească alte caracatiţe, până în pragul crizei umanitare.
Iată miza din jurul acestui nou dosar DNA: să aflăm cine erau toţi beneficiarii schemei Hexi Pharma, inclusiv beneficiarii din sistem. Nu e o curiozitate omenească, e o urgenţă omenească. Numele de pe plicuri ucid.