Frăţia urecheaţilor

Deşi nu alerga, Comisia de Disciplină a prins doi iepuri: Reghecampf şi Iordănescu jr. Ultimul a scăpat în pădurea regulamentului

Meciul Steaua – Pandurii a fost la un pas de a se desfăşura fără antrenori pe bancă. După legea compensaţiei a lui Murphy, şi Reghecampf, şi Iordănescu jr. s-au proclamat „vânaţi” de Comisia de Disciplină a FRF. Noroc că există apa şi Recursul!

„Sunt singurul antrenor suspendat două etape. Mă întreb de ce. Pentru că urmează meciul cu Pandurii„, a explicat tehnicianul Stelei, care l-a pârât apoi pe omologul lui de la Gorj: „A greşit foarte grav şi nimeni nu se sesizează!”. Când a aflat că e şi el suspendat, Iordănescu s-a întrebat de ce. Pentru că urmează meciul cu Steaua: „Sunt siderat. Eu la ce scenarii ar trebui să mă gândesc acum?”.

„Regulamentul e interpretabil şi asta nu e vina mea, nici a colegilor antrenori”, a declarat antrenorul Pandurilor, care se consideră „dat ca exemplu”. Regulamentul e interpretabil, dar, până acum, nici Iordănescu jr, nici colegii lui antrenori nu au cerut schimbarea lui. Au protestat punctual împotriva deciziilor de arbitraj sau împotriva arbitrajului şi a arbitrilor, în general. Bazându-se pe faptul că regulamentul e interpretabil, Iordănescu jr. a încercat să dribleze suspendarea. Comisia de Disciplină l-a sancţionat iar.

Vinovaţii din tufiş

Antrenorul Pandurilor reclamă negarea negaţiei: legea proastă e aplicată prost. Trebuie aplicată bine: „Acţiuni similare cu a mea s-au produs în repetate rânduri cu alţi antrenori, sunt dovezi în acest sens”. Nu susţine că astfel de acţiuni sunt corecte, se plânge că e pedepsit numai el. Împotriva lui şi numai a lui s-a dezlănţuit furia exemplară a Disciplinei.

„N” dovezi înseamnă zero dovezi. Iar Iordănescu jr. nu e o victimă a luptei pentru dreptate, e avocatul nedreptăţilor pe care le comite, la fel ca alţii, pitiţi în tufiş. „Nu sunt vinovat, eu am profitat de anumite neclarităţi din regulament”, a comentat tehnicianul Pandurilor, după ce Recursul i-a şters suspendarea.

Comisiile federale caută calea de mijloc. Deocamdată, au descoperit că e un drum plin de hopuri. Şi bat pasul pe loc. Se anihilează reciproc. Recursul e antidotul Disciplinei şi invers. Pedepsesc cu mână de fier „bucuria excesivă” şi pun mănuşa de catifea când suspendă pariori. Sesizează abaterile fie înainte de a fi comise, fie cu o întârziere de săptămâni. Comisiile federale, ca instanţe, sunt mai interpretabile decât regulile pe care le aplică. Sunt acuzate în mod egal şi de Pandurii, şi de Steaua. E şi asta o formă de echidistanţă.

Interpretabil, dar profitabil

Credibilitatea comisiilor merge pe sârmă pentru că hăituiţii de serviciu şi şefii lor de la cluburi au calculat că starea de fapt e, vorba lui Iordănescu jr., profitabilă. În „n” cazuri scapă de sancţiuni. Pun presiune pe sistem numai când sunt prinşi cu ciorapul pe cap în parcarea stadionului. Cluburile se declară „consternate” numai când rămân cu banca pustie la un meci important. În rest, au o părere îngăduitoare despre faptul că regulamentul e alunecos şi comisiile, unse cu toate alifiile.

Reghecampf, care acuză „nonsensul” suspendării, nu e un campion al logicii clasice, fără terţi. Nici Iordănescu jr. nu e un Robin Hood garantat de şeriful de Tg. Jiu, care ia puncte de la granzi şi dă la mineri. Sunt oameni de fotbal ca mulţi alţii din Liga 1. Testează regulile, să vadă cât de proaste sunt şi la câte încălcări rezistă. Tună şi fulgeră de aceeaşi parte a baricadei. Iată încă un motiv să fie „sideraţi”. Dacă se plictisesc în tribune la meciuri, ar trebui să-şi întemeieze un sindicat al scenariştilor, o frăţie a urecheaţilor vânaţi de arbitri şi de comisii. Unde-s mai mulţi, profitul creşte. De „n” ori.