Ruşine!

Corupţia ucide, birocraţia torturează: MApN şi CSA au uitat să-şi înscrie sportivii la Jocurile Paralimpice Invictus

Înfiinţarea în decembrie 2014 a unei secţii pentru sportivi paralimpici a reprezentat o miză de imagine pentru CSA. „Cred că un club care se respectă ar fi trebuit să aibă de mult şi o astfel de secţie”, a spus comandantul George Boroi, la Radio „Vocea Armatei”. „Anul viitor există o astfel de competiţie la nivel mondial, a sportivilor răniţi în teatrele de operaţii, şi îi văd foarte interesaţi să participe”.

Era în noiembrie 2015, iar competiţia pomenită se numeşte Jocurile Paralimpice Invictus. Cinci militari legitimaţi la CSA urmau să concureze la acest eveniment, organizat în Orlando, Florida. MApN nu i-a înscris. Conform TVR, Armata a considerat că e treaba voluntarilor de la fundaţia care-i susţine pe veterani să se ocupe de formalităţile astea. Se prefigurează încă o bătaie de joc fără vinovaţi, deci fără pedepse.

Armata de funcţionari? Nu, mâna de voluntari!
Avem două instituţii bugetare, un minister şi un club sportiv, care pasează răspunderea unui ONG.  Ca şi cum ar fi vorba de o competiţie între armatele ONG-urilor. Ca şi cum ar fi vorba de imaginea ONG-ului, nu de imaginea „unui club care se respectă”. În rest, „suntem partenerii lor”, „suntem deja o familie”, afirma domnul Boroi.

Despre cei cinci sportivi paralimpici ai CSA, Eugen Mănăilă (tir cu arcul, înot), Costi Slăniceanu (ciclism şi tir cu arcul), Ionuţ Butoi (înot şi tir), Costel Stanciu (ciclism şi şah) şi Marian Nicula (atletism şi ciclism), aţi citit şi în paginile Gazetei. Fiecare dintre ei se consideră norocos, pentru că s-a aflat atât de aproape de moarte şi a scăpat.

„La trei zile după ce am împlinit 30 de ani, un dispozitiv explozibil, de aproape 100 kg de trotil, a aruncat maşina de luptă în aer”, povestea Ionuţ Butoi, într-un ziar local. S-a întors din Afghanistan în scaun cu rotile. După trei ani de recuperări, „am reuşit  performanţa de a înota 1.200 de metri în mai puţin de o oră, ceea ce nu credeam vreodată”.

Anulaţi de gherila birocraţiei
Acum i-a explodat în faţă nepăsarea superiorilor. Pe oricare dintre noi, absurdul situaţiei, valul de cinism al autorităţilor ne-ar fi pus la pământ, cel puţin o vreme. La prima vedere, n-are sens. Ministerul Apărării şi CSA le-au dat legitimaţii şi echipamente, biciclete speciale. I-au ajutat, i-au încurajat. S-au schimbat miniştrii, la MApN a venit un diplomat de carieră. Şi „stelist de mic”, pe deasupra. Semn bun! Era de aşteptat ca noul şef al Armatei să aprecieze iniţiativa de a trimite cinci „ambasadori” la o competiţie organizată de Ministerul Apărării din Marea Britanie.

După un an de antrenamente şi aplauze de la vârf, Butoi şi camarazii săi au fost abandonaţi brusc. Au lăsat bucăţi din ei pe câmpurile de luptă, un ochi, un picior, au trebuit să descopere că „mersul nu e totul în viaţă”. Iar funcţionarii de la CSA şi din MApN n-au fost în stare să-şi rupă zece minute din program, să trimită un fax.

E unul dintre momentele acelea când se crapă decorul, când cad măştile. E ca tăcerea BOR după tragedia de la Colectiv. Nici şefii şi şefuleţii din CSA şi MApN nu pot mima la nesfârşit, fără sincope, valori pe care nu le înţeleg. Sunt „deja o familie” pentru cei cinci sportivi, dar o familie tare ipocrită.

Dincolo de aparenţe, era previzibil ca funcţionărimea să trădeze cauza militarilor paralimpici. Oamenii ăştia sunt antrenaţi să se sacrifice pentru alţii. Şi asta fac. Pe când oamenii din birouri consideră că alţii trebuie să se sacrifice pentru ei, alţii trebuie fie să le justifice, fie să le plătească lefurile. Teatrul lor de operaţiuni e teatrul.