Psihiatru

După ce s-a asigurat prin metode specifice că rapidiştii au „probleme de ordin psihic”, Copos a decis să le aducă un psihatru. Unul ieftin, desigur. Foarte ieftin. Gratis. Adică pe el însuşi.

Vine, să zicem, Mazilu, cu o depresie. „Dom’ […]

După ce s-a asigurat prin metode specifice că rapidiştii au „probleme de ordin psihic”, Copos a decis să le aducă un psihatru. Unul ieftin, desigur. Foarte ieftin. Gratis. Adică pe el însuşi.

Vine, să zicem, Mazilu, cu o depresie. „Dom’ doctor, nu pot să înscriu goluri!”, zice. „Mda! Spune-mi din copilăria ta! Toarnă tot, cine spunea bancuri politice, cine făcea mustăţi pe poza tovarăşului, dacă ai fost pionier”, zice Copos. „Am fost”. „Din convingere sau din obligaţie?”. „Nu ştiu. De aici mi se trage?”. „Spune-mi dacă aveai colegi cu blugi şi plete!”. „Aveam! De la ei mi se trage?”. „De la ei, putregaiuri capitaliste! Suferi de complexul lui Marx inversat. E clar. Ţi-au inhibat instinctul de atacant!”. „Şi ce să fac?”. „Caz greu, greu. Mai vedem, ori te dau afară, ori te ţin pînă îmi plăteşti consultaţia”.

Vine apoi, să zicem, Rednic. „Îmi trebuie un atacant”. „Bă, da’ tu-ţi dai seama că eşti pasiv-agresiv? Ce dracu’, ceri tot timpul jucători? Altceva nu ştii decît să ceri? Da’ controlează-ţi, dom’le, comportamentul ăsta obsesiv-compulsiv, că nu mai suport! Nu mai supoooort! Bani, bani, bani! Bani peste tot! Bani tot timpul! Da’ la mine nu te gîndeşti? Sînt şi eu om. Nu-ţi pasă? Vii aşa, cu mîna goală? Tot eu trebuie să-ţi dau flori? Hai, dispari, că devin anxios!”.