Cazarma 1950

Ghencea nu poate găzdui meciul pentru Mihai Neşu. Lăsat la mila CSA, stadionul a ajuns el însuşi un caz disperat

Aşa se numeşte Stadionul Ghencea în documentele MApN: cazarma 1950. A fost construit de soldaţi din 39 de unităţi militare. Lucrările au durat şapte luni. N-a fost ca pe şantier, a fost ca pe front, cum povestea unul din şefii lucrărilor, în „Observatorul Militar”.

Arena a fost inaugurată în aprilie 1974. Nocturna şi scaunele de plastic au fost instalate abia în 1991. Din banii pe transferul lui Ilie Dumitrescu la Tottenham, 4,3 milioane de dolari, a fost construită loja oficială, în 1996.

După soldaţi, barbarii

De peste un an, stadionul e închis. Fanii de la Peluza Sud vor să organizeze un meci caritabil pentru Mihai Neşu, sub deviza „Acum până nu e prea târziu”. Au cerut CSA permisiunea să folosească arena din Ghencea. „Nu se poate. E impracticabil”, le-au răspuns şefii Clubului Sportiv al Armatei, conform Digisport.ro. Stadionul nu mai e conectat la reţelele de apă şi de curent. Şi, susţin comandanţii CSA, au început lucrările pregătitoare pentru şantier. Care şantier?

Conform unui comunicat al MApN, de la mijlocul lui martie, CSA nu depusese încă nici un fel de documentaţie la CNI. Cel mai devreme, lucrările ar putea începe în 2017, notează Ziare.com. Iar adevăratul motiv pentru care Stadionul Ghencea s-a transformat în cartier general al păpădiilor e că n-are aviz ISU şi nici nu e omologat. Oficiali de la LPF, de la Jandarmerie şi de la ISU l-au inspectat şi au stabilit că pe acolo, după soldaţi, au trecut barbarii. Arena necesită reparaţii de zeci de mii de euro, pentru a fi redată fotbalului.

Bunul statului, o cauză pierdută

Ceea ce s-a construit în bătălia de şapte luni s-a construit bine. A fost nevoie de 12 luni de manevre ca bătrânul Ghencea să fie complet scos din uz.

Comandanţii CSA au promis că vor găsi altă soluţie pentru meciul caritabil. Le-au propus un târg fanilor stelişti şi lui George Ogăraru, care a avut iniţiativa. Să joace în Polivalenta de 5.300 de locuri, nu pe arena de 28.000 de locuri. Şi să-i lase să se implice în eveniment, să le cedeze panaşul de organizatori. Meciurile pe stadion nu sunt specialitatea CSA. Armata din birouri preferă spaţiile mici şi fronturile A 4. Dacă Polivalenta e ocupată, poate e liber vreun subsol la mall.

Arena din Ghencea a costat 25 de milioane de lei, în jur de 5 milioane de dolari, la cursul din 1974. Pare puţin, dar puţinul ăsta a fost luat de la mulţi. „Acest stadion e ridicat din cotizaţiile de 25 de lei ale militarilor. E un bun naţional, cum să fie cedat gratis? Despre ce vorbim?”, se întreba retoric generalul Cătălin Zisu, în Gazeta, acum câţiva ani.

Despre asta vorbim, despre bunul naţional, bunul statului pe care statul nu dă doi bani. Preferă să-l declare cauză pierdută fără luptă. Nu se mai bate pentru el. Poate fi distrus gratis, cu perseverenţă, în fiecare zi, din alt motiv.

Mii de solde, mii de ore de muncă în ritm de instrucţie, tricoul englezesc al lui Ilie Dumitrescu, 40 de ani de fotbal au ajuns să cântărească mai puţin decât o mână de epoleţi. În acest moment, stadionul are o destinaţie la fel de incertă ca terenurile virane de lângă el. Nu are cum să mai ajute pe nimeni. Şi el trebuie salvat din plasa imobiliară care se ţese logistic, urbanistic în jurul lui.