N-a căzut drobul peste pariori!

FRF a câştigat pariul din "Prostia omenească". Şumudică s-a temut degeaba că va fi lovit de suspendare

Ţineţi-vă bine, de un nasture, de un mărţişor, de ceva, că începe! Lupta împotriva blaturilor la pariuri a făcut pasul înapoi, pentru elan. Comisia de Recurs a redus de la şase la două luni suspendarea dictată la Disciplină împotriva lui Marius Şumudică. A şi amânat aplicarea ei, până în sezonul următor. Este semnalul de fum pe care-l aşteptau toţi pariorii din fotbal. Dacă un antrenor care a recunoscut, în „Fanatik”, că a pariat pe meciuri din Liga 1 este tratat cu blândeţe de comisiile federale, cei care nu recunosc pot paria în continuare cu un calm olimpian. Nu-i paşte decât un armistiţiu. Sancţiunile sunt, cum ar spune şeful FRF, ca drobul de sare, departe de virtuţile inerţiei.

Stat în statul FIFA
Sărăcia şi corupţia, am dedus-o pe pielea noastră, merg mână-n mână. E valabil şi-n fotbal. Cu cât sunt mai multe cluburi în insolvenţă sau pe marginea ei, cu atât terenul e mai fertil pentru blaturi de tot felul, inclusiv blaturi la pariuri. Ezitarea FRF şi LPF de a lua măsuri ferme va costa scump campionatul intern. Fotbalul va fi şi mai corupt, şi mai sărac. Nu are de unde să prospere dacă nu e credibil. Nu vinde nici bilete, nici spaţiu pentru reclame, nici tricouri.

Şumudică nu e capul răutăţilor, n-a făcut blaturi la pariuri. Dar a pariat pe meciuri. Adică a încălcat interdicţiile UEFA şi FIFA. Bune, rele, abuzive, idealiste, steliste, dinamoviste, sunt regulile fotbalului mondial. Pe care comisiile federale iar le-au confundat cu o frecţie şi le-au aplicat ca atare.

Aşa cum se văd lucrurile, acum, prin ceaţa moale a recursului, şefii Federaţiei Române de Flower-Power n-au nici o intenţie belicoasă împotriva pariorilor. Ei privesc numai spre viitor, vor fi drastici la următorul caz. Până atunci, prezentul Ligii 1 e ros de suspiciuni la suprafaţă şi minat de solidarităţi subterane. Toate aceste ape negre de bănuieli bântuie nebăgate în seamă de nimeni, până când cineva e chemat la comisii. Şi are nevoie să-şi spele dosarul: „Vă spun eu! DNA să ceară la toate casele listele de pariori şi o să vedeţi ce o să iasă, ce oameni din fotbal pariază!”. Ce-o să iasă? De ce s-ar ocupa autorităţile statului de un pericol pe care autorităţile din fotbal refuză să-l recunoască?

Să vină Codul Penal!
„Toată lumea joacă, e un fenomen social!”, s-a apărat sociologul norocos de la Astra. Dar profesioniştii care câştigă bani din sport de două ori, o dată din salariu, o dată din pariuri sportive, reprezintă o categorie aparte din „toată lumea”. O categorie lipsită de etică şi de fair-play.

Doar o modificare legislativă, care să interzică şi acest conflict de interese, între Şumudică omul şi Şumudică antrenorul, i-ar descuraja, cât de cât, pe pariorii din fotbal. Dar e puţin probabil să vină DNA-ul în fotbal şi pentru dealerii de goluri marcate după pauză. E un fenomen, dar nu e nici social, nici naţional. Nu depăşeşte puterile FRF şi LPF. Le depăşeşte, în schimb, voinţa.

Şefii fotbalului au descoperit, în schimb, ceea ce descoperiseră şi înaintaşii lor în funcţii: totul se negociază. Există integritate cu circumstanţe atenuante. O pace ruşinoasă e mai bună decât un război ridicol de lung. Iar reperele morale nu joacă.