Ne tachinează norocul

Sorţii UEFA au fost doar uşor ironici cu Rapid şi uşor răutăcioşi cu Dinamo. Pentru giuleşteni, iarăşi PSG, iarăşi generatorul. Iar pentru „cîini”, o doză consistentă de „aspirine” de la Bayer, chiar dacă nu-i doare capul în Liga 1. Ne […]

Sorţii UEFA au fost doar uşor ironici cu Rapid şi uşor răutăcioşi cu Dinamo. Pentru giuleşteni, iarăşi PSG, iarăşi generatorul. Iar pentru „cîini”, o doză consistentă de „aspirine” de la Bayer, chiar dacă nu-i doare capul în Liga 1. Ne tachinează norocul. În rest, rutină europeană la un nivel accesibil. Fotbal englezesc, franţuzesc, belgian, turcesc, elen, ceh. Fără spanioli, portughezi şi italieni. Din fericire.

Cu toată experienţa din sezonul trecut, nici Dinamo şi nici Rapid n-au ajuns etichete de temut. Încă nu intrăm în calculele lor, ceea ce nu poate decît să ne avantajeze. Pentru echipele noastre, acum se simte cît contează un sezon în cupele europene, ieşirile în lumea bună a fotbalului. Tragerea la sorţi n-a mai smuls strigăte de bucurie sau disperare. Reacţiile au fost temperate, pronosticurile moderate. Dinamo şi Rapid păşesc într-un fel pe terenuri cunoscute. Putem stabili asemănări, punţi de legătură, avem termeni de comparaţie.

PSG s-ar putea să fie un fel de Rennes, şters, dar cu un plus de staruri (Dhorasso, Rozehnal, Paulo Cesar, Yepes). Beşiktaş un fel de Doneţk, solid, agresiv, cu imaginea tatălui Lucescu filigranată în palmares. Panathinaikos vine dintr-un campionat infernal, cutreierat de români. Pe Bruges îi ştie Rednic, iar Hapoel sună la fel de străveziu şi mercenar ca Beitar sau Maccabi.

Pentru Dinamo, „bestia nera” va avea două capete, Bayer şi Tottenham, cluburi cu tradiţie, cu pretenţii şi cu bani. Iar pentru Rapid, parizienii vor fi „bestia nera” doar dacă se stinge iar nocturna. Pericolul cel mare se numeşte Mlada, pe care n-o putem compara decît cu „naţionala” Cehiei, cu fotbalul inteligent şi bărbătesc care ne-a îngenuncheat în preliminarii. Partea bună e că băieţii lui Duşan Uhrin vin la Bucureşti, partea proastă e că se descurcă minunat în deplasare. Şi sînt la fel de flămînzi după rezultate şi imagine ca şi românii.

Partea bună, în general, e că performanţele în Europa nu depind doar de valoarea lotului sau de buget, cît şi de forma de moment, de program, de forţa grupului, de starea de spirit, de atmosfera din tribune, de rezultatele şi scandalurile din campionat, de arbitrii străini şi încă de multe alte variabile capricioase. Ca de exemplu, cît de botoşi sînt atacanţii.

„Sîntem într-o grupă accesibilă în care avem şansele noastre” — Ionuţ Mazilu