Abacul

Acum e clar de ce se enervează Copos la meciuri. Numără tot timpul. Ca în „Rain Man”, filmul ăla în care Dustin Hoffman numără chibrituri zvîrlite pe podea. Copos numără echipele, jucătorii, pasele, păsările care trec pe deasupra stadionului, cîte […]

Acum e clar de ce se enervează Copos la meciuri. Numără tot timpul. Ca în „Rain Man”, filmul ăla în care Dustin Hoffman numără chibrituri zvîrlite pe podea. Copos numără echipele, jucătorii, pasele, păsările care trec pe deasupra stadionului, cîte rotiri face mingea, de cîte ori fluieră arbitrul. Numără şi compară. Dacă fluieră mai puţin, înseamnă că l-a furat. De regulă, spectatorii nu-i ies la numărătoare, cînd sînt mai puţini, cînd mai mulţi. Şi uite-aşa pleacă din stadion cu capul plin de cifre, calcule şi oftică matematică.

La meciul cu nemţii, în primul rînd a numărat cîte bomboane i-a dat lui Meyer şi cîte au fost halite la conferinţă. A reieşit o diferenţă surprinzătoare de politeţe. Apoi a numărat ocaziile şi golurile. „S-a văzut încă o dată diferenţa dintre mentalitatea nemţească şi cea românească. Ei au dat două goluri din două ocazii, noi am dat două din şapte ocazii”.

Înainte să dea cu chifla, putea să facă şi alte numărători utile. Cîţi nemţi, cîţi cehi şi cîţi bosniaci sînt în lotul oaspeţilor. Cîţi strămoşi români au Boya şi Andrade. Cît a durat construcţia catedralei din Nurnberg şi cît reparaţia arenei din Giuleşti. Aici eram aproape de nemţi, nici o diferenţă. Tot cîteva secole.

Cît despre „două din şapte”, aia nu-i mentalitatea românească, ci mentalitatea „6 din 49”. Iar diferenţa de care vorbeşte el n-are nici o legătură cu fotbalul. E diferenţa dintre cei care joacă la loterie şi cei care cîştigă cu Loteria.