Adaptare

„Şi eu am fost membru PCR, dar m-am adaptat”. Nu este un citat din „Evoluţia speciilor”, ci din Iuliu Mureşan. Un moralist fin. Ascultaţi-l: „Există oameni care au trăit în comunism şi nu se pot debarasa de vechile obiceiuri”. Ruşine […]

„Şi eu am fost membru PCR, dar m-am adaptat”. Nu este un citat din „Evoluţia speciilor”, ci din Iuliu Mureşan. Un moralist fin. Ascultaţi-l: „Există oameni care au trăit în comunism şi nu se pot debarasa de vechile obiceiuri”. Ruşine lor! Ruşine elementelor reacţionare, duşmanilor din umbră ai capitalismului! El, tov. Mureşan, s-a debarasat, să trăiţi! Mai bine să nu ne gîndim despre ce obiceiuri e vorba! Pentru că ne-ar schimba părerea despre acest moralist fin.

Să nu ne gîndim! A turnat oare pe cineva? A înfierat la şedinţe? A lăudat în gura mare regimul? Mai bine să nu ne gîndim! Adaptarea la comunism nu era joacă de copii. Nu oricine reuşea, unii au înfundat puşcăriile, alţii au murit în beciurile miliţiei sau la Canal. Nu era la îndemîna oricui să-şi schimbe brusc culoarea în roşu, să-şi îngroaşe tegumentele şi să-şi flexibilizeze coloana.

Dar domnul Mureşan e un campion al adaptării. S-a adaptat în vechiul regim. S-a adaptat şi la capitalism, devenind moralistul fin pe care-l ştim. Lucrurile nu se termină aici, spirala dialectică a istoriei nu s-a oprit. Adaptarea la realităţile dure ale capitalului îi dă încă de furcă domnului Mureşan. În ce se va mai deghiza el, numai timpul şi DNA-ul pot spune. Pînă atunci, morala asta, cu foştii nomenclaturişti perfect adaptaţi la mediul democratic, să le-o zică dinozaurilor.