Wikileaks la FRF

Prunea susţine că fotbalul e doar o acoperire pentru "naţională", Federaţia neagă evaziv

Pentru a nu-l umbri pe General, ofiţerii sub acoperire din FRF sînt atît de bine acoperiţi încît habar n-aveau de adevărata lor identitate, dacă nu-i descoperea Prunea.

„Sînt ofiţeri sub acoperire care au preluat conducerea şi nu au ce căuta în sport”, a spus preşedintele CSMS Iaşi. Prunea vorbeşte din experienţă, a lucrat şi el, pentru o scurtă perioadă, ca suedez acoperit, la golul lui Kennet Andersson. Ne explică pe înţeles cum recunoaştem un „acoperit”. Trebuie să-l privim direct în ochi, pînă clipeşte cu pleoapa laterală: „Aceşti corporatişti nu au nici o legătură cu fotbalul. Se vede în ochii preşedintelui Federaţiei că urăşte foştii jucători ai echipei naţionale”.

Ofiţerii acoperiţi de la FRF sînt corporatişti şi nu se pricep la fotbal. Acum, că ştim asta, trebuie doar să stabilim cum recunoaştem un corporatist. Nu ştie nimeni precis cu ce se ocupă corporatiştii, nici măcar ei înşişi n-ar putea să explice pe scurt, fără alibiuri scăldate în engleză. Obiectul muncii lor e un secret bine păzit de marile corporaţii.

De aceea Prunea i-a catalogat drept dubioşi la grămadă, inclusiv pe cei din fotbal. Dar, fiind de modă veche, le-a atribuit şi niscaiva sentimente: corporatiştii s-au infiltrat la vîrful Federaţiei mînaţi de ură.

Pentru a evita panica, Prunea nu ne dezvăluie miza reală a invaziei de gulere albe printre tricourile transpirate. Fireşte, fotbalul e doar o acoperire. Asta ne-am dat şi noi seama, doar uitîndu-ne la ultimele meciuri ale „naţionalei”. La mijloc, mişună alte interese, cel puţin geopolitice.

Generalul descoperit ca selecţioner (sau viceversa) probabil a găsit particula lui Dumnezeu, a plastifiat-o, a pupat-o şi a ascuns-o la vedere, printre bosonii de lîngă pieptene, să n-o subtilizeze ruşii şi americanii. Dar să nu ne avîntăm prea departe cu imaginaţia. Există şi explicaţii banale. Ne confruntăm cu o inflaţie galopantă de ofiţeri sub acoperire, de-au ajuns să fie repartizaţi, în medie, trei pe un palier cu patru apartamente. Nu-i exclus ca ofiţerii sub acoperire să fi fost trimişi la FRF pentru a nu fi trimişi în şomaj.

FRF a mutat isteţ şi a speculat acuzaţiile lui Prunea în scopuri de imagine. O avansare în grad nu vine în fiecare zi, mai ales pentru cei care n-au prins stagiul militar obligatoriu. Aşa că răspunsul oficialilor federali s-a ridicat la înălţimea acuzaţiilor. Au negat evaziv, apoi l-au demascat pe Prunea. I-au făcut profilul, insistînd asupra originilor nesănătoase, „el a crescut într-o familie în care tatăl era lucrător la ambasade”.

Adică tatăl lui era ceva pe-acolo, nu se ştie ce, posibil să fi fost securist, cum li se spunea corporatiştilor care nu ştiu fotbal, pe vremuri. Prin urmare, Prunea are pe jumătate ADN de spion. Bine că mama lui Prunea nu era chiabur!

Atacul la arborele genealogic e o manevră veche, dar încă de încredere. Veche e şi teama de informatori a lui Prunea. La urma urmei, el şi şefii FRF nu se află pe poziţii ideologice ireconciliabile.

Sînt în aceeaşi tabără, a celor care apelează la metode vintage şi cam depăşite moral, pentru a ţine pasul cu tendinţele războiului informaţional. Oficialii FRF i-au cerut lui Prunea probe despre ofiţerii acoperiţi de la Casa Fotbalului, exceptîndu-l, desigur, pe portarul instituţiei, care, nu e nici un secret, îi filează pe toţi, încă de la intrare. Mai degrabă îi cereau direct rapoartele care decriptează tactica „tricolorilor”. Aia chiar era o informaţie!

Aşa, abia la Euro vom avea unele indicii. Atunci ne vom lămuri dacă toţi „tricolorii” sînt corporatişti acoperiţi, dacă Iordănescu e spion albanez cu jumătate de normă sau spion elveţian part time. Şi dacă face joc dublu cu Franţa, şi în atac, şi în apărare.