Înapoi în mahala

Pînă aici. Mai departe nu se trece! Nu acum, e clar, nu sezonul acesta, abandonat polemicilor şi măgăriilor. Fără altfel de conducători, fără altfel de structuri, nu se trece. Aici o să rămînem. Pe tuşa Europei. Cu Becali şi restul, […]

Pînă aici. Mai departe nu se trece! Nu acum, e clar, nu sezonul acesta, abandonat polemicilor şi măgăriilor. Fără altfel de conducători, fără altfel de structuri, nu se trece. Aici o să rămînem. Pe tuşa Europei. Cu Becali şi restul, ieşiţi gata încălziţi pe TV, să profeţească înapoierea, printre stropi de salivă.

Deşi se recomandă drept providenţiali, conducătorii ca Becali frînează fotbalul, aşa cum speculanţii tranziţiei au frînat reformele. Mediul lor e ruina, au apărut din ruine, au prosperat din ruine şi nu se simt bine decît ruinînd. Cum ar putea să construiască ceva durabil? Ceva care să reziste mai mult decît un delir?

Liga Campionilor nu e Cîntarea României. Nu e figuraţie, unde trebuie să iasă cît mai mulţi la număr. Prezenţa nu e de formă, decît un an, doi, de obişnuinţă. Dar apoi, dacă ai noştri nu fac faţă spectacolului, îl vor privi din sală. Liga Campionilor nu e Uniunea Europeană, nu e obligatoriu să rămîi, odată intrat. Poţi să şi ieşi, dacă-ţi dai cu stîngul în dreptul. Şi spre o astfel de ieşire nefastă se îndreaptă şefii de cluburi, acţionarii şedinţomani de la Dinamo, Becali şi curtea lui leguminoasă, Copos, cu buzunarul veşnic neconsolat.

Da, va mai fi sezonul viitor, calificare directă în grupe, bonus corect după un an bun. Şi apoi? Liga Campionilor nu e obligatorie, iar campionatul lui Mitică nu e obiectiv strategic, nici dacă s-ar amplasa scuturi antirachetă la Mioveni. Cînd intri în grupe nu înseamnă c-ai dat lovitura. Ci c-ai primit una direct în plex. Nimic din fotbalul lor nu seamănă cu ce se petrece la noi. Nimic! Dacă nu înţelegi mecanismul, dacă nu încerci să ţii pasul cu el, mai grav, dacă nu-i vezi rostul, eşti tocat. Mai devreme sau mai tîrziu.

Steaua bezmeticeşte după un nou antrenor sau după cai verzi pe pereţii vestiarului. Mai contează? Mai contează ce-a zis unul, ce-a zis altul, cine a lucrat pe cine? Contează doar ca dovadă că singurul sens pe care-l pricepe Becali este înapoi, în mahala, nu înainte, spre Europa. În rest, timpul s-a scurs. Răul s-a făcut. Linia continuă a performanţei s-a tăiat. Tot ce s-a clădit în doi-trei ani s-a surpat cu un lat de palmă fără bătături.

Aviz amatorilor de franci elveţieni! Liga nu e obligatorie. Nu cere, nici nu dă cu forţa. Plăteşte cît plăteşte, iar de pedepsit, pedepseşte într-un singur fel. Cei care nu fac faţă ies din joc. Şi atît. Mai trebuie altceva