Casa falită a fotbalului

Cele 8 milioane de euro de la UEFA nu sînt de-ajuns. FRF are urgentă nevoie şi de 170.000 de euro, de la TVR

La sfîrşitul anului trecut, FRF a dat în judecată TVR, cerînd plata unor penalităţi de 170.000 de euro. Postul public a achitat tîrziu costul drepturilor TV pentru meciuri ale „naţionalei” din preliminariile Euro 2012. E o datorie veche, aşadar, dar nu chiar atît de veche încît să fie prescrisă. Federaţia are tot dreptul să-şi recupereze paguba în instanţă. Conform Mediafax, obiectul dosarului înregistrat pe 30 decembrie, la Tribunalul Bucureşti, este „procedura insolvenţei”. Adică FRF solicită intrarea în insolvenţă a TVR, metoda standard cînd e vorba de datorii.
În contextul actualei legislaţii, insolvenţa TVR nu este posibilă, dar, cum se spune, intenţia contează. TVR are un statut unic, de „serviciu public autonom de interes naţional”. De cîte ori s-a pus problema intrării în insolvenţă a postului public şi a reorganizării lui, toate demersurile s-au izbit de zidul voinţei politice. Iar anul electoral în care am intrat nu reprezintă un moment oportun pentru borduri noi în strada Pangratti.
170.000 de euro, cît reclamă Federaţia, reprezintă aşa, o ciupitură de ţînţar pe spatele unui mamut îngropat în datorii de sute de milioane de euro. Şi, chiar dacă televiziunea naţională intră în insolvenţă, FRF n-ar prinde loc pe scaun la masa credală. Ar păţi ca fotbaliştii cluburilor din Liga 1, ar fi trimisă la coada cozii creditorilor şi s-ar alege cu o urmă groasă de burete în dreptul numelui.
Cînd ajungi la tribunal tu, Federaţie care ai venituri cu şase zerouri, pentru 170.000 de euro, nu înseamnă că ai mult timp liber sau un simţ al dreptăţii hipertrofiat. Înseamnă că ai nevoie de acei bani. Iar aici nu e vorba doar de deşertul îngrăşat artificial din conturile TVR. E vorba şi despre seceta cronică de la Casa Fotbalului.
În ultimele luni, Federaţia a dat semnale triumfaliste pe acest subiect. „Naţionala” s-a calificat la Euro 2016 şi a scos FRF dintr-o zonă „echivalentă cu dezastrul fotbalului românesc”, cum a descris-o şeful federal. Teoretic, ar trebui să aştepte liniştită cele 8 milioane de euro, de la UEFA, nu să alerge cu avocaţii după carul hîrbuit al TVR.
Acum un an, preşedintele FRF susţinea că a tăiat 30 la sută din costuri şi că în 2015 se sprijină pe un buget de 15 milioane de euro. De asemenea, pentru 2016, anunţa „permanent un surplus financiar între 250.000 – 500.000 de euro”. Observaţi largheţea estimării! Cererea insolvenţei TVR rupe filmul prosperităţii federale. În FRF au intrat bani, de la sponsori, din drepturi TV, şi vor mai intra, în urma calificării. Dar se pare că, la fel ca pe vremea lui Mircea Sandu, nici o sumă nu e de-ajuns. Şi discuţia ajunge la nivelul celor „60.000 de lei, plus TVA”, pe care Federaţia să-i dea ori să nu-i dea Metrorexului, pentru a-şi prelungi programul. Aceea n-a fost, iată, o glumă, ci o pildă de austeritate.
În loc să sape în groapa fără fund a TVR, FRF ar trebui să se concentreze pe găurile din propriile buzunare. Să taie 60 la sută, nu 30 la sută din costuri, de pildă. Altfel, va înregistra încă un an, al treilea, cu bugetul pe minus. E o performanţă, la urma-urmei, să ieşi în pierdere şi după calificarea la un turneu final. Nu-i uşor să cheltui aiurea milioane de euro, trebuie să te străduieşti, cît de cît. Şi a trecut destul timp, FRF nu mai are motiv să dea vina pe greaua moştenire şi pe risipitoarele obiceiuri de catering ale regimului Mircea Sandu. Nu poate invoca nici „blocajul financiar”, faimos la sfîrşitul anilor ’90. Tot ceea ce se petrece acum în evidenţa contabilă a Federaţiei măsoară competenţa gospodarilor în funcţie. Economic vorbind, goana asta după 170.000 de euro nu e semn de sănătate bruscă. E mai degrabă disperare de management amator. Faliţii nu văd altă soluţie de supravieţuire decît să ia pielea de pe alţi faliţi.